„Luni de fiere” – Pascal Bruckner: Criza cuplului modern

Recunosc că nu mai auzisem de acest titlu până să înceapă să îmi apară obsesiv printre postările de pe rețelele de socializare la începutul anului curent. Am văzut inițial o poză cu această carte pe feed-ul de Instagram a lui X, apoi se afla și în postarea de pe Facebook a lui Y, iar Z povestea pe YouTube că Bruckner șochează cititorul prin narațiunea pe care o compune și prin detaliile care pot părea, să spunem, cel puțin... dizgrațioase. Atunci mi s-a aprins beculețul care mă împinge întotdeauna să aleg ceea ce mulți oameni ar respinge. Astfel, am decis să intru în posesia cărții – decizie pe care n-o regret nicicum, deoarece, deși șocantă, cartea reușește să schimbe. Ce schimbă și cât schimbă cartea, depinde de fiecare cititor.

Pe scurt, Luni de fiere aduce în discuție monogamia și criza cuplului modern. Naratorul cărții, Didier, un profesor ce predă literatura la un liceu parizian, se îmbarcă împreună cu iubita sa, Beatrice, la bordul feribotului turc, Truva. Ei reprezintă un cuplu clasic, banal, care pleacă într-o excursie relaxantă în India. La bordul Truvei, Didier și Beatrice fac cunoștință cu un cuplu mai puțin obișnuit: Franz, un bărbat infirm, mult mai în vârstă decât soția sa, și Rebecca, o femeie extraordinar de frumoasă și enigmatică. Bărbatul intră în viața lui Didier și, fără ca cel din urmă să își dorească acest lucru, paraliticul începe să îi povestească cu lux de amănunte toată viața sa împreună cu Rebecca.

Narațiunea continuă pe două planuri, într-un mod foarte interesant. Pe de-o parte, Didier este fascinat de povestirile lui Franz și, implicit, de Rebecca, astfel că începe să uite de logodnica sa și încearcă să o seducă pe soția celuilalt. Pe de altă parte, în al doilea plan narativ este descrisă povestea bolnavă de dragoste dintre Franz și Rebecca. Relația acestora este bazată pe principiul sclav-stăpână, iar scatofilia și urofilia sunt perfect normale pentru ei, lucru care îl dezgustă pe Didier la început, dar care îl captivează ulterior. Totuși, ura rămâne cel mai puternic sentiment, care poate dezbina și cele mai unite suflete, așa că povestea de dragoste s-a transformat în cel mai urât coșmar, după cum avea să afle și Didier.

Țin foarte mult să menționez că Luni de fiere nu este pentru oricine. Nu are cum să fie pentru oricine, pentru că, așa cum am menționat și anterior, există descrieri explicite ale unor acte greu de digerat. Așadar, pentru deținătorii unui stomac mai sensibil și ai unor nervi care nu suportă multe, romanul acesta este de evitat. Totuși, dacă credeți că reușiți să treceți peste aceste aspecte, vă recomand să citiți cartea. Acțiunea ia o întorsătură neașteptată la final și soarta fiecărui personaj vă va surprinde și vă va obliga mintea să își pună tot felul de întrebări. 

Recomandare de ALEXANDRA SANDU

  • Newsletter Zile și Nopți:

Newsletter