IN THE MOOD FOR… CANNES

Pentru că mai nou pentru cei tineri face senzație trailerul de la „Shang-Chi and the Legend of the Ten Rings” nu puteam să nu-mi amintesc de nestemata cinematografică în care l-am descoperit pe Tony Leung Chiu Wai și care ne-a cucerit cu delicatețea poveștii de iubire din capodopera lui Wong Kar-Wai, din 2000, cu muzica lui amețitoare și un scenariu asemenea unei dantele demne de Muzeul din Bruxelles.

După un an de aproape secetă totală, lumea își dorește să revină pe Coasta de Azur și să se bucure de niște premiere care să-i meargă la suflet. Ar trebui poate să fim recunoscători că pauza nu-i atât de mare ca din 1939 până în 1946, când, din pricina războiului se renunțase la ideea de festival, chiar dacă îi obseda să-i facă măcar un pic de concurență Mostrei de la Veneția. Nu știm dacă producțiile deja selecționate și etichetate ca aparținând puținilor aleși dintre numeroșii participanți la râvnita competiţie oficială vor avea aceeași soartă ca năpăstuitele de acum peste opt decenii care au fost jurizate în deja alt mileniu, în 2002, când au fost răsplătite selecționatele din Ediția care n-a mai avut loc. Cele din 2020 au mai circulat în companii alese, au ajuns, printre picături pe marile ecrane, dar acum toată lumea e cu ochii pe acest iulie nădăjduim, măcar parțial post-covid. (în care e strecurată inclusiv Ziua Națională a Franței).

Ar fi interesant de văzut ce vor programa pe 14 și dacă va veni însuși președintele Emmanuel Macron, așa s-ar cuveni! Deocamdată s-au blindat cu Marion Cotillard, oscarizata, deși le place să spună că Palme d’Or-ul este nec plus ultra. Și au dreptate. Filmele lui Leos Carax sunt destul de bizare. „Annette”-ul de față se petrece la Los Angeles. Adam Driver, senzațional în „Paterson” și „BlacKkKlansman”, (acesta din urmă în regia lui Spike Lee care anul acesta este președintele juriului, rămas de anul trecut), de astă dată este Henry, ce altceva decât un actor de  stand-up, iar ea, Ann, cântăreață de renume internațional, asemenea lui Edith Piaf, pentru a cărei întruchipare a luat toate premiile posibile. Muzica este compusă de Sparks, un duo pop-rock american de la sfârșitul anilor ’60. Relativ original este faptul că va ieși simultan în toate cinematografele din Franța (firește, dacă vor fi deschise), dar trebuie să recunosc că le-au luat-o mult înainte Studiourile PRO atunci când proiectau pe ecranele din România și îl scoteau și pe DVD pe premiatul, înduioșătorul și genialul „California Dreamin’”al regretatului și de neînlocuit Cristian Nemescu, după ce fusese selecționat la Un Certain Regard, tot la Cannes, și unde avea să ia și premiul. E cam tot ce știm despre cea de-a 74-a Ediție, în afară de faptul că va fi extrem de eco, dacă se poate doar cu motociclete electrice și cu transmisii ale ceremoniilor de deschidere și închidere pe Canal Plus, dar și în parteneriat cu sălile de cinema. Va fi oare mai tolerant Thierry Fremaux cu Netflixul și celelate platforme, cîndeva hulite? La sfârșitul lunii mai vom afla selecția oficială, iar pe 17 iulie palmaresul. 

Fără a uita, însă, că: Degeaba cinefilul pasionat propune, tot Dumnezeu Atotputernicul dispune (indiferent de vârstă, gen, rasă, religie, sau nouă tulpină )!

IRINA MARGARETA NISTOR

  • Text de IRINA MARGARETA NISTOR
  • Newsletter Zile și Nopți:

Newsletter