ALEGERILE CLAUDIEI | Yeonmi Park: Drumul către libertate

Imaginați-vă o lume în care nu există televiziune liberă, presă, internet, cărți sau filme și în care conceptul de iubire este rezervat celor care conduc. Un loc în care oamenii nu sunt liberi să cânte, să danseze, să vorbească și să gândească fără frică: „când crezi că ești singură, și păsările și șoarecii îți aud șoapta.

În această lume, 25 de milioane de oameni trăiesc în condiții de sărăcie extremă pentru a-l servi pe conducătorul Coreei de Nord, Kim Jong-un.

Autobiografia lui Yeonmi Park a fost tradusă la editura Polirom.

„Sunt recunoscătoare pentru două lucruri: că m-am născut în Coreea de Nord și că am scăpat din Coreea de Nord. Aceste două evenimente m-au făcut cine sunt astăzi.” Yeonmi Park s-a născut pe 4 octombrie 1993 în Hyesan, un oraș aflat în nordul provinciei nord-coreene Ryanggang. Primele sale amintiri sunt legate de frigul și întunericul din nopțile de iarnă (curentul electric era rar, iar lumânările prea scumpe), când se juca împreună cu părinții și sora ei pentru a uita de bezna din jur. A crescut fără a auzi mașini, alarme, telefoane sau muzică. Singurele sunete care se auzeau erau cele făcute de oamenii care preziceau vremea uitându-se la stele și care, în puținele momente în care se aprindeau luminile, sărbătoreau: „Când ai atât de puțin, și cel mai mărunt lucru te poate face fericit”.

Autoarea descrie Coreea de Nord ca fiind cea mai întunecată parte a lumii, o copie fidelă a societății pe care George Orwell a descris-o în romanul distopic 1984. Mama sa a crescut crezând că țara este centrul universului și că liderii săi sunt nemuritori și au puteri supranaturale, iar din cauza propagandei care există în toate aspectele vieții, Yeonmi a crezut pentru mult timp că liderul îi poate citi gândurile. Conform lui Jang Jin-sung (care a lucrat pentru sistemul de propagandă nord-coreean înainte să evadeze), acest fenomen se poate descrie prin termenul de dictatură emoțională: „În Coreea de Nord, nu este suficient că statul controlează unde mergi, ce înveți, unde lucrezi și ce spui. Trebuie să te controleze și prin intermediul emoțiilor tale, transformându-te într-un sclav al statului prin distrugerea individualității”. Mai mult, pentru a le arăta oamenilor ce înseamnă nesupunerea față de regim, conducerea se folosește de execuții publice (cetățenii pot fi condamnați la moarte chiar și pentru vizionarea unui film american).

Coreea de Nord văzută din spațiu, via NASA Earth Observatory

Pentru a-și hrăni familia (în 2002, un muncitor câștiga aproximativ 2 dolari pe lună), tatăl lui Yeonmi aducea și vindea mărfuri din China. În 2004 a fost condamnat la 10 ani de muncă sub pretextul „trădării” țării, dar după 3 ani de închisoare s-a îmbolnăvit și s-a reîntors acasă. Autoarea avea 13 ani când părinții săi au început să planifice fuga din Coreea de Nord.

Familia Park în Hyesan

„Nu visam la libertate când am fugit din Coreea de Nord. Nici măcar nu știam ce înseamnă să fii liber. Foamea devenise de nesuportat...eram dispusă să-mi risc viața daca mi se promitea un castron de orez”. După ce sora sa, Eunmi, a reușit să treacă granița pe ascuns, în noaptea de 31 martie 2007, Yeonmi Park și mama ei au decis să părăsească țara în căutarea ei. Îmbrăcate cu haine închise la culoare care le făceau să semene cu cei care se ocupau de contrabandă (grănicerii erau mituiți să-i lase pe contrabandiști să treacă granița), acestea au traversat râul Yalu (care desparte China de Coreea de Nord) și au ajuns în Changbai, unde știau de la femeia care le-a ajutat să evadeze că există o comunitate de nord-coreeni. În realitate, acestea au fost întâmpinate de un intermediar chinez care făcea parte dintr-o rețea de trafic de persoane.

Din cauza politicii Chinei de a-i trimite înapoi pe refugiații din Coreea de Nord, traficanții au puterea de a exploata cetățenii care evadează, oferindu-le două variante: pot accepta să fie vânduți ca sclavi sau se pot întoarce acasă, unde, cel mai probabil, vor fi executați. Într-un discurs ținut în cadrul One Young World, Yeonmi Park spunea că primul lucru pe care l-a învățat despre libertate a fost că, din cauza locului în care s-a născut, viața sa valora mai puțin decât un iPhone. Aceasta a fost vândută pentru 260 de dolari, în timp ce mama sa a fost vândută pentru 65.

După o serie de evenimente descrise în partea a II-a a autobiografiei, printre care și moartea tatălui său care, cu ajutorul unui traficant, ajunsese în China, Yeonmi și mama ei au decis să fugă în Coreea de Sud. Cu ajutorul unor misionari creștini, au format un grup de refugiați nord-coreeni care urmau să traverseze Deșertul Gobi noaptea, pe jos, pentru a ajunge în Mongolia, unde ambasada Coreei de Sud putea să îi ajute. Au mers ore întregi prin nisip, piatră și smocuri de iarbă uscată, la o temperatură de -33 de grade, ghidându-se după Steaua Nordului (fiind prea speriați să aprindă lanternele pentru a folosi busola), iar pe 4 martie, la răsăritul soarelui, au trecut granița. Pe 20 aprilie 2009, cele două au aterizat în Aeroportul Internațional Incheon din Coreea de Sud și au fost duse la un Centru de Reinstalare, unde au învățat ce sunt băncile, cardurile, magazinele, internetul, telefonul și orice lucru care pare atât de obișnuit pentru lumea liberă. Pe 26 august au primit documentele care atestau că sunt cetățeni ai Republicii Coreea.

Yeonmi Park a reușit să recupereze 12 ani de educație într-un an și jumătate și, mai apoi, să fie admisă la Facultatea de Justiție Penală din cadrul Universității Dongguk din Seoul, unde, în sfârșit, se putea bucura de lumina pe care o privea cândva de pe malul râului Yalu: „Uneori mă întrebam cum puteau fi atâtea lumini în acest loc, în timp ce, la doar 55 de kilometri spre nord, o țară întreagă era învăluită în întuneric”. În 2014, sora sa, Eunmi, a ajuns în Coreea de Sud, unde s-a reunit cu familia sa. După terminarea studiilor, autoarea a continuat să fie activistă pentru drepturile omului, ținând discursuri în întreaga lume despre realitatea Coreei de Nord, iar în prezent are un canal de YouTube, Voice of North Korea by Yeonmi Park, unde vorbește despre importanța dreptății, libertății și egalității, povestea sa continuând să inspire și să schimbe nenumărate vieți: „Au fost momente când aproape că nu mai credeam în oameni, dar voi m-ați auzit. Vouă v-a păsat. Și uite așa, împreună, începem să schimbăm lumea”.

  • Recomandare de Claudia Aldea

Claudia Aldea

  • Newsletter Zile și Nopți:

Newsletter