Ce carne pui pe grătar

Având în vedere că grătarul este cea mai veche metodă de preparare a cărnii, e greu de crezut că există cărnuri care n-au fost preparate în acest fel. Românii au câteva pe care le preferă cu precădere, devenite tradiționale, dar există și câteva mai exotice care au început să-și facă apariția din ce în ce mai des deasupra cărbunilor încinși de la grătarele românești.

Porcul, puiul și vita sunt niște apariții banale pe grătar, dar există și aici niște recomandări. De exemplu, de la pui cea mai gustoasă parte de pus la încins este pulpa superioară dezosată și condimentată cum trebuie. Chiar dacă nu vei consuma pielea, las-o atunci când pui carnea pe grătar, pentru că-i va da un gust mai bun și o poți îndepărta când o primești în farfurie.

De la porc, românii preferă pe grătar mai ales cotletul, ceafa și coastele. Și aici există nenumărate rețete, iar majoritatea recomandă marinarea îndelungată pentru o savoare deosebită. Un truc ar fi să lași ceafa sau coastele în cola (da, băutura carbogazaoasă) timp de 2-3 ore înainte de a o pune pe grătar.

Cu carnea de vită intrăm pe un nou teritoriu, deoarece aici apare întrebarea: bine făcută, medie sau în sânge? Aceasta nu se aplică în niciun caz la carnea de pui sau cea de porc. Și, chiar dacă în sânge pare ceva barbar, fix așa recomandă cei mai renumiți bucătari să fie făcută vita. De asemenea, de la vită merg pe grătar mai multe bucăți, cele mai populare în rândul românilor fiind: antricotul, vrăbioara, mușchiul de vită, tomahawk-ul sau T-bone-ul.

De la miel, pe grătar merg cel mai bine pulpa și cotletul, dar și pastrama de berbecuț. La fel ca în cazul altor cărnuri roșii, carnea de miel are nevoie de condiții specifice pentru ca preparatul final să aibă fragezimea și gustul dorite. Temperatura de preparare și baițul joacă un rol important. O rețetă de baiț ar include următoarele ingrediente: ulei de floarea soarelui, vin alb sec sau vin roșu sec, rozmarin proaspăt, cimbru, ceapă și usturoi verde, foi de dafin, piper negru și sare.

Ca și în cazul cărnii de pui, și de la curcan cel mai bine merge pe gătar pulpa superioară dezosată. Mai poți pune și piept de curcan, dar având grijă să nu-l lași excesiv de mult, pentru a nu se usca complet, el fiind oricum o bucată de carne destul de seacă și ațoasă.

Peștele pe grătar e o cu totul altă mâncare de pește. Pentru a-l face cât mai bine și fără să riști să se lipească de grătar, e recomandat să folosești un grill pliabil sau o placă de teflon. Aici depinde și de tipul de pește pe care vrei să-l prepari pe grătar, dar indiferent dacă este de apă dulce sau sărată, este indicat să-l lași pe grătar ceva mai mult timp, pentru că nu este indicat să mănânci carne de pește nefăcută. În general, peștele eviscerat (scrumbia, dorada sau păstrăvul, de exemplu) se pot umple cu felii subțiri de lămâie, un pic de unt, patrunjel și usturoi.

Burgerii, micii, cârnații proaspeți sau kebap-ul sunt alte nebunii care merită aruncate pe grătar. Dar ține cont că ele nu se pun pe grătar în funcție de poftă, ci la final (dacă ai de făcut și fripturi sau legume). Se practică acest lucru din două motive, pentru că aceste preparate au nevoie de o cantitate mai mică de căldură pentru a se găti, dar și pentru că sunt mai grase și condimentate și vor contamina restul preparatelor care ar urma după ele.

Urmează acum și câteva dintre preparatele mai puțin obișnuite: carnea de struț, de cangur sau crocodil. Acestea au început să-și facă apariția în preferințele românilor care sunt deschiși să experimenteze. Mușchiul de struț trebuie lăsat la marinat înainte de a fi pus pe grătar, deoarece este considerată o carne roșie, chiar dacă este de pasăre. Se apropie destul de mult de cea de vită, ca textură, consistență și gust. Și carnea de cangur (în general pulpa) trebuie frăgezită bine, mai ales că ea este considerată din aceeași categorie cu cea de vânat și are o fibră foarte dură. Deci, e indicat să folosești marinade cât mai acide și un timp mare de marinare. La gust ea seamănă destul de mult cu cea de căprioară.

În ceea ce privește crocodilul, acesta a intrat subtil și recent în meniurile din România, și se folosește cu precădere coada (chiar dacă s-au mai văzut și crocodili la proțap pe la anumite evenimente), aceasta fiind cea mai musculoasă și gustoasă parte. Ce-i drept, e o carne mai scumpă, care poate să ajungă chiar și la 250 de lei kilogramul, dar este una care e mai bogată în proteine decât carnea de pui sau de vită și are și un conținut caloric foarte scăzut. Ca gust și mod de preparare, este similară cu carnea de pui sau de curcan, având și aceeași textură și culoare, uneori chiar și același gust.

  • Text de Gruia Dragomir.

  • Newsletter Zile și Nopți:

Newsletter