Ce mănâncă un chef? False mituri despre obiceiurile culinare ale bucătarilor.

Mă tot întreabă lumea ce mănânc eu acasă sau ce mănâncă ai mei și dacă sunt răsfățați și de invidiat. În egală măsură, când merg în vizită la cineva, lumea începe să se scuze și să se agite, înainte ca eu să mă așez la masă, de parcă aș fi vreun critic de la Michelin. De vină e falsul mit că chefii, mai ales cei ce fac  alt tip de bucătărie decât cea tradițională, leșină dacă mănâncă orice altceva decât standardul pe care îl practică în restaurant. De fapt și de drept, realitatea e cu totul alta. 

Acasă, bucătarii mănâncă simplu și foarte simplu. E la fel de puțin probabil ca un chef specializat în bucătărie moleculară să mănânce acasă sfere cu lichide esențiale și pulberi aromate, precum e foarte puțin probabil ca un gimnast acrobat să sară de la balcon direct pe stradă când pleacă de acasă. Cum ar veni, nu ne luăm munca acasă, la fel cum multora dintre voi nu vă place să vă luați acasă laptopul de la birou. 

Orice chef care face plating sofisticat la muncă își va dori ceva foarte simplu și nepretențios în farfuria de acasă. De preferință ceva ce nu are nimic în comun cu mâncarea de la restaurant.  Hai să vă spun care sunt ”plăcerile mele vinovate” și cu ce îmi curm foamea acasă sau la restaurant, în ferestrele infime de timp liber. La muncă mănânc orice, de la shaorma, pizza sau burgeri, până la ciorbe făcute rapid din resturi de ingrediente sau aduse de la mama de acasă. Nu lipsesc improvizațiile de mâncare asiatică, cu fel și fel de sosuri ce nu au nici o legătură cu bucătăria mea. Cu cât e gustul mai puțin obișnuit, cu atât mai bine. Acasă, în schimb, mănânc fructe, salate, legume multe, în principiu mâncare crudă, negătită, simplă, ce compensează zilele în care mănânc shaorma sau șnițele, pentru că organismul la efort mare cere carbohidrați. 

Lumea are impresia că dacă ești bucătar mănânci bine mereu, însă puțini înțeleg că după ce gătești 12-16 ore pe zi timp de 4-5 zile pe săptămână, pentru sute de clienți, tot ce îți dorești este să mănânci orice altceva decât ceea ce gătești tu. Sau să nu gătești deloc. 

Mănânci când apuci, ce apuci, zici mersi la cam tot ce primești, nu faci mofturi, nu critici mâncarea altuia niciodată și rar, dar foarte rar, gătești pentru tine ceva special, poate doar după ce ai măcar 2 zile de odihnă.  Poate nu suntem toți la fel, dar pentru mine mâncarea gătită de alții e cea mai bună și tocmai pentru că știu ce muncă implică, apreciez întotdeauna efortul celui ce gătește.  Așa că, dacă vii în vizită, adu și tu ce ai prin frigider, primim cu bucurie!

  • Text de Mădălina Sánta

Swit Rocs

  •  Newsletter Zile și Nopți:

Newsletter