MEMORIA GUSTULUI | Distracţia văzută prin ochii unei claustrofob

Nici înainte de pandemie nu eram o fană a spațiilor aglomerate, când mergeam la festivaluri, prietenii mei insistau să stam fix în fața scenei, iar pe mine mă apuca claustrofobia doar când mă gândeam. Am mers într-un an la Neversea când cânta G-Eazy, sau cum îi spuneau adevărații cunoscători „Jay-Z”, ușor confundabil. Deşi shot-urile erau mai ieftine decât apa, nu m-am distrat așa tare, am fost un party pooper și m-am întors repede la cazare. M-am resemnat spunându-mi că Untold-ul ar fi mai potrivit pentru mine din moment ce se ține pe o suprafață mai mare, dar n-am apucat să merg încă. Tentant este și festivalul Lolapallooza din Paris, dar, din păcate, nu se mai ține anul acesta.

Când ai 1 metru și 57 cm, viziunea ta e limitată și ești predispus să fii mai îmbrâncit decât oamenii binecuvântați cu o înălțime decentă, așa că am încercat să mă reorientez către localuri mai liniștite. Cluburile din renumitul Centru’ Vechi nu mai sunt o opțiune pentru mine, încerc să mă feresc de pantofii lucioși de piele, cămășile înflorate, șervețelele aruncate în aer, și orice fel de interacțiuni forțate, în general. În schimb, în liceu, dacă bodygurazii solizi și chelioși ce se ocupau de filtrarea minorului de major,  aveau bunăvoința de a ne lăsa pe mine și pe prietenele mele să intrăm, era mare motiv de sărbătoare.

Locul întâmplărilor memorabile și/sau neplăcute, anume Centrul Vechi a Bucureştiului, a găzduit multe petreceri și zile de naștere, unele marcate de evenimente mai puțin agreabile și de taximetriști ce iți cer 30 de lei pentru a te aduce acasă. Mi-ar placea să numesc această evoluție drept „maturizare”, dar încă nu pot părăsi un supermarket fară un ou de ciocolată kinder.

 Lista se scurtează subit și mai rămân doar câteva cluburi/localuri agreabile în București, dându-le la o parte pe cele care impun un cod vestimentar, oră de plecare sau o consumație minima. Un local bun, este unul care are un Gin Tonic bun, muzică dansabilă sau fredonabilă, în funcție de preferințe, și chelneri amabili. M-a surprins în mod plăcut zona de lounge a terasei Aria situată la etajul 3 al Teatrului National. Priveliștea e frumoasă, Gin-ul e bun și are toate calitătiile necesare pentru a mai fi frecventată. Gustul unei petreceri nu mai coincide cu cel pe care îl aveam în trecut, acum prefer o atmosferă mai „bătrânească”, mai intimă și mai liniștită.

Text de ALEXANDRA POPESCU

  • Newsletter Zile și Nopți:

Newsletter