ANIVERSARE  | “Ms. 45” de Abel Ferrara: Gustul deloc dulce al răzbunăarii

Abel  Ferrara  FOTO © Aude Gerrucci

Cu 40 de ani în urmă, doar câteva cinematografe europene au proiectat în premieră Ms. 45, al doilea film al unui june cineast newyorkez, Abel Ferrara, care stârnise deja controverse prin debutul său cenzurat în UK, Driller Killer, ce avea să devină unul dintre principalele “video nasties” care au dus apoi la legiferarea hulitului “Video Recordings Act” în Parlamentul britanic. Ms. 45 a creat la rândul său o puternică undă de şoc prin modul în care Abel Ferrara (care împlineşte 80 de ani pe 19 iulie) a schimbat perspectiva asupra subgenului cinematografic Rape-Revenge Movies, în care răzbunarea intervine ca o consecinţă a violului (Lady Snowblood, Elle, Girl with the Dragon Tattoo etc), şi îşi recâştigă enorm din relevanţă în aceşti ultimi ani, în care grava problemă a abuzării femeilor este pusă în discuţie tot mai intens.

O tânără cusătoreasă mută şi timidă, Thana (Zoë Lund), ce atrage privirile bărbaţilor în pofida conduitei şi vestimentaţiei austere, este violată pe o alee dosnică în drum spre casă şi apoi a doua oară, în propria locuinţă, de un alt ins, pătruns prin efracţie. De această dată, Thana – numele trimite la Thanatos, personificarea morţii în mitologia greacă - îl ucide pe agresor (cu un măr roşu de sticlă branduit cu “I Love New York”) iar actul de violenţă îi zdruncină mintea şi o transformă într-o răzbunătoare ucigaşă în serie pe străzile metropolei. Efectul catharctic al răzbunării sperat de spectatorii care caută eliberarea emoţională alături de eroină nu există la iconoclastul Abel Ferrara (Bad Lieutenant, King of New York), fiindcă Ms. 45 nu are un happy-end de tip “s-a făcut dreptate”, care l-ar fi plafonat la nivelul de Exploitation ordinar. Răzbunarea propriuzisă s-a consumat încă de la primul omor, iar ce urmează e o vânătoare de prădători din postura asumată de apărătoare a tuturor femeilor.

Thana nu repurtează în final vreo victorie compensatorie care să mulţumească privitorul, fiindcă cineastul şi-a propus să insiste pe cu totul altceva: metamorfozarea unei femei pe măsură ce dobândeşte prin conştientizare - din ce în ce mai mult - controlul asupra propriei vieţi, dincolo de norme sau prejudecăţi impuse ori induse. Metamorfoza ce conduce spre ‘empowerment’ este fin construită inclusiv estetic (nu întâmplător scenariul o plasează pe Thana în industria fashion) iar una din scenele-cheie, cea în care ţinteşte cu arma spre oglindă, îmbrăcată în călugăriţă, ne-o prezintă deliberat ca pe o reflecţie feminină a lui Travis Bickle, notoriul vigilante din Taxi Driver-ul lui Martin Scorsese. Iar Zoë Lund, pe atunci în vârstă de doar 17 ani, are acum un corespondent contemporan în Carey Mulligan prin memorabilul ei rol de răzbunătoare cu sfârşit dramatic din  proaspăt oscarizatul Promising Young Woman, un film de revăzut, dar... după Ms. 45.

  • Text de Ioan Big.

Ioan Big, Publisher Zile și Nopți

  • Newsletter Zile și Nopți:

Newsletter