D-ale gurii despre care se vorbește

Bucatele alese sunt încă popularizate prin viu grai. Iată câteva preparate despre care vuiește lumea în orașul meu. Sunt convins că peste tot e așa, nu doar în Bucureștiul în care locuiesc de peste o jumătate de veac și care s-a schimbat, de voie, de nevoie, dar un lucru a rămas la fel, ceea ce nu găsesc rău deloc: mâncarea bună e în continuare popularizată de la om la om, o formă de evidențiere mai onestă decât orice reclamă plătită sau mascată mai mult ori mai puțin vizibil. Cel puțin în anturajul meu, deși sunt convins că astfel de aspecte se găsesc în orice aglomerare urbană din țara asta, tot aud de superlative culinare validate de simpla calitate de consumatori, nicidecum de „influencereală”. Așadar, iată ce-am auzit offline de la prieteni și ce vă recomand și vouă:

Pizza Zest. Face furori, toți care și-au comandat de aici au fost mega-mulțumiți. Aș merge pe Nr. 9, adică o pizza cu mozzarella, stracciatella, pancetta, salsa tartufo, chives, oregano (ați înțeles, cu șuncă de porc, sos cu trufe, arpagic). Blatul e cât se poate de reușit, combinația îți lasă gura apă. Nu-i mare filosofie, până la urmă nici nu trebuie, că nu-i fine dining, doar atenție pentru detalii și mixul ideal de savori.

Circus Doner. E noua senzație, de la hipsteri la corporatiști, toți comandă această nouă sfârâială. V-aș propune popularul Istanbul doner vită, care conține carne de vită rotisată, pâinică proaspătă coaptă pe vatră, sos samourai ușor picant, cheddar ras, castraveți în saramură. Combinația e delicioasă, un doner gourmet.

Orice de la Voila. Bine, pentru că îl știu de multă vreme pe maestrul Radu Dumitrescu, n-aveam nevoie de recomandarea prietenilor pentru această opțiune. Dar aud frecvent în piață doar de bine despre bistroul acesta, iar când ajung acolo, mă tot văd cu oameni din industrie, practic, nu s-a întâmplat niciodată să nu întâlnesc pe cineva cunoscut. Am zis orice de la Voila pentru că nu e nimic căruia să-i fi descoperit vreun cusur. Cel mai recent am mâncat o salată de roșii mai mult decât o salată de roșii și ficat de capră, mirobolant.

Băcănia urbană. Mai întâi mi-a spus o amică de standul de la intrarea în piața volantă (de weekend) de pe Unirii – am revenit anul trecut în zonă, după o pauză de nouă ani – apoi am constatat că și-au deschis și prăvălie la stradă. Și de aici îmi place cam totul, de la mușchiul de vită crud uscat și cârnații afumați, cașcavalul maturat cu trufe până la pâinea de casă cu fulgi de cartofi, bătută de coajă.

Street Food Park. Dacă tot am pomenit de Unirii, oarecum în diagonală de piață, adică pe partea cu blocuri, a răsărit – și ține toată vara – un Street Food Park. Am auzit despre ce fac oamenii de la WurstAholics Food Truck, aici rămâne să-i testez, în weekend când am mers pe jos spre casă era ora închiderii, așa că n-am mai prins nimic. De văzut!

  • Text de Horia Ghibuțiu.

Horia Ghibutiu

  • Newsletter Zile și Nopți:

Newsletter