MĂDĂLINA PAVĂL: „Natura e pentru mine locul care mă inspiră cel mai mult și locul despre care cânt cel mai mult.”

Născută în satul Baia din Bucovina, în 1995, Mădălina Pavăl a luat cu ea peste tot copilăria, tradițiile și muzica din acele locuri. La Baia a și fost fermecată de doinele autentice învățate de la bunicii ei, iar de mică a început să cânte alături de ansambluri folclorice din toată ţara. Mai apoi, ea a devenit cunoscută publicului larg datorită colaborării cu Subcarpații, iar la sfârșitul lui 2019 Mădălina și-a lansat albumul de debut, „Oamenii se fac dor”, alături de Orchestra de Barockeri, la Sala de Operă a Conservatorului din București.

În prezent, ea pregătește un nou album, a apărut pe coloana sonoră a documentarului „România Sălbatică” (câștigător al Premiului Publicului pentru cel mai popular film românesc la TIFF 2021) și pregătește mai multe concerte. Printre acestea se numără și cel de la cea de-a IX-a ediție a Brașov Jazz & Blues Festival, unde va cânta pe 4 septembrie, pe scena din Piaţa Sf. Ioan.

Cine este Mădălina Pavăl din 2021, față de Mădălina Pavăl de la începutul de drum în cariera sa muzicală?

Sunt tot Mădă și îmi iubesc oamenii și muzica. Marea și muntele. Viața, soarele și culorile. Poveștile și serile cu vin. În toți acești ani am crescut și eu odată cu muzica mea, am căutat, m-am căutat și muzica m-a ajutat să am curaj să fiu cine vreau să fiu.

Ce au însemnat pentru tine colaborările cu Subcarpați?

Păi, am fost la un concert de-ale lor în Iaşi, apoi m-au invitat să vin la Bucureşti şi am început să cântăm. Şi a fost aşa, o superchimie şi am făcut asta. A fost o experiență foarte frumoasă și am în sertarul de amintiri de pus pe suflet câteva și de acolo. Aveam 18 ani când am intrat în trupă, am crescut și am învățat multe.

De unde pasiunea pentru folclorul românesc? Pe viitor te vezi abordând și un alt gen sau ieșind complet din sfera folclorului românesc?

M-am născut în Baia. Acolo lucrurile sunt simple, autentice și frumoase, de acolo și pasiunea de pe uliță, din casă, unde ascultam doar muzică populară, de la toate sărbătorile de Paște sau de Crăciun, când ne îmbrăcam frumos și ne bucuram unii de alții, fără să știu atunci că îmi cream cele mai frumoase amintiri din viața mea. Folclorul românesc înseamnă tradiție, rădăcini, înseamnă acasă, bucurie și curiozitate de copil. Nu știu unde mă va duce viața, dar mereu voi cânta cu drag doina.

Povestește-ne un pic despre ce a însemnat pentru tine „Oamenii se fac dor”. Cum a fost albumul tău de debut primit și ce a schimbat în viața și cariera ta muzicală?

Eu spun și în concerte destul de des asta și o cred cu adevărat - dorul e un proces care pe mine m-a maturizat și am simțit să exprim asta. Am plecat de la faptul că toți avem dorurile noastre. De casă, de părinți, de iubiți, de copilărie.

„Oamenii se fac dor” nu e doar o metaforă. Noi chiar ne facem dor. Pe bune. Zi de zi. Ne e dor de cineva, dar și noi lipsim cuiva. Ne despărțim. Ne pleacă prietenii departe. Ne vedem părinții la sărbători. Pierdem bunici și oameni dragi. Viața e un dor continuu care nu se poate descrie prea ușor. Știi doar cum se simte. Este extraordinar că se poate pune pe muzică ce nu se poate spune pe gură. Asta face doina românească și asta încerc și eu.

Eu m-am bucurat tare de cum l-au primit oamenii și prima validare după muult timp a fost când am cântat la Electric Castle 2021 – publicul știa versurile, ceea ce m-a bucurat tare. Din păcate, albumul nu a bucurat urechile oamenilor live, a venit pandemia și dorul a crescut și mai mult dar, din fericire, noi am avut timp să stăm în studio și am dat o nouă formă și formulă pieselor. Abia aștept să le ascultați.

Povestește-ne un pic despre cum a fost „anul pandemiei”, 2020, pentru tine, atât pe plan profesional, cât și pe plan personal. Știu că pe această perioadă ai adunat în jurul tău o trupă într-o nouă formulă.

Ooo, ce an! Viața mea a fost un spectacol în patru acte.

Primul act a fost FERICIRE - urma un an foarte bun pentru mine, mă întorceam din Londra unde avusesem  un concert, urmau multe altele, totul era perfect pe hârtie.

Al doilea act, TRAGEDIE, când a venit izolarea și viața mea s-a mutat între patru pereți, concertele au picat ca niște piese de domino, dezastru. Am învățat să am răbdare, mi-am exersat răbdarea muuult. A fost primul moment în care a fost o pauză, eu am cam alergat de când mă știu.

Al treilea act a fost CURAJUL - am primit multe mesaje de la oameni, inclusiv versuri. M-am apucat să compun, mi-am făcut un plan de ce aș vrea să fac. Cine sunt eu, ce mă face fericită. Muzica. Și să dau mai departe ce știu, ce am eu. Ieșirea din starea de urgență m-a găsit, deci, în sala de repetiții și... lângă copii. Am început aceste ateliere despre Muzicile copilăriei și importanța rădăcinilor noastre.

Actul 4, de COMEDIE, este ceea ce trăiesc acum, când timid visez la concerte cât mai mari. Să cântăm împreună, să schimbăm priviri și energii. 2020 ne-a arătat că viața este imprevizibilă, că uitasem puțin. Și că, înainte de toate, trebuie să rămânem oameni cu fricile noastre. Suntem împreună în asta și, dacă avem grijă de noi – noi între noi, cred că o să fie mai bine.

Ce ne poți spune despre noul album pe care-l pregătești?

 Are o altă abordare. Sonoritățile noastre se află la intersecția fină între clasic și tradițional. Stilul „fel și fel”. Împreună cu 12 muzicieni tare talentați facem muzică vie și acustică, îndrăznim să-i spunem muzica lumii, de film și de dans, sau să nu-i spunem în niciun fel. Îi cântăm soarelului, lunii, stelelor și ploilor.

Cu ce artiști români ți-ar plăcea să colaborezi pe viitor?

Cu toți cei cu care simt că pot să spun o poveste pe scenă!

Muzica ta apare și în documentarul „România sălbatică”, cel mai mare proiect de fotografie și film documentar dedicat naturii din România. Povestește-ne un pic despre această colaborare și ce înseamnă ea pentru tine.

De peste un an fac muzică cu Alexei Țurcan, unul dintre cei mai talentați oameni pe care mi-a fost dat să-i întâlnesc și sunt sigură că oricine l-a cunoscut a simțit același lucru. El a făcut toată coloana sonoră a documentarului și mi-s mândră că am fost implicată ca vocea care reprezintă România Sălbatică. Pentru început, mi-a povestit Alexei despre ce urmează să facă și, când am văzut primele imagini, chiar am plâns – erau imagini așa înălțătoare. Natura este pentru mine locul care mă inspiră cel mai mult și locul despre care cânt cel mai mult. Îmi vine de la sine, nu știu ce-aș fi fără natură, fără rădăcini, fără mirosul de fân abia cosit sau fără zmeura culeasă din munți. Am înțeles imediat că este un proiect de suflet și o să se vadă asta în imagini și în muzică.

În următoarea perioadă ai programate mai multe concerte, printre care și unul și la Brașov Jazz & Blues Festival. Ce ne poți spune despre ele? De exemplu, pregătești ceva special pentru evenimentul din Brașov?

Pentru noi, noua formulă de orchestră în care cântăm acum, sunt primele concerte, asta le face și mai speciale, ne cunoaștem și ne conectăm, se simte, se vede asta și e de bine. Avem concerte la mare și la munte, în nord și vest,  acoperirea asta e ceva foarte deosebit.

Te-am văzut cântând prin mai multe locații inedite din România, cum ar fi Raven's Nest - The Hidden Village sau Muzeul - Atelier Școala de la Piscu, pentru a numi doar două. Care sunt locurile tale preferate din România?

Dacă nu mă făceam cântăreață, sigur eram ceva în domeniul turismului. Ador să călătoresc, iar locurile pe care le-ai menționat chiar fac parte dintre preferatele mele. Iubesc Apusenii și starea de acolo. Sincer, chiar am în plan să îmbin cele două pasiuni de-ale mele și să mergem să cântăm cât mai mult în natură.

  • Interviu de Gruia Dragomir.

  • Newsletter Zile și Nopți:

Newsletter