POVEȘTI PE CARE NUMAI NIȘTE RUINE LE POT SPUNE

Fiecare continent are ruine care vorbesc despre fostele civilizații și întotdeauna apare aceeași întrebare: ce a făcut ca aceste imperii să dispară fără urmă? Această întrebare este explorată în seria documentară din șase părți Apocalipsele antichității, produsă în 2021 și difuzată de către televiziunea Viasat History, începând cu 6 septembrie, de luni până vineri de la orele 22.

În acest articol, încercăm un răspuns la aceeași întrebare.

Adevărul din spatele legendei Sodomei și Gomorei

Cartea Genezei povestește despre orașele Sodoma și Gomora, pe care Dumnezeu le-a distrus prin ploaie de foc și pucioasă din cauza păcatelor locuitorilor lor. Ruinele orașului păreau să fi fost găsite la sud de Marea Moartă în anii 1970, aceste rămășițe purtând și urme de distrugere prin foc. Însă arheologii au stabilit ulterior că ruinele din Tall el-Hammam, la nord de mare, sunt un concurent mult mai probabil pentru acest rol. Potrivit cercetătorilor, Tall el-Hammam a fost fondat în aproximativ 3.000 î.Hr., apoi a prosperat ca centru agricol timp de aproape 1.500 de ani. În jurul anului 1.700 î.Hr., a fost devastat de o catastrofă pentru care nu a existat nicio explicație până acum. Lucrări arheologice desfășurate pe parcursul a 13 ani au relevat că orașul și terenurile agricole din jur ar fi putut fi distruse de un meteorit care s-a prăbușit în atmosferă și de explozia pe care a provocat-o, pe o suprafață de 500 de kilometri pătrați. Potrivit săpăturilor, regiunea este stearpă de aproape șase secole. Nu este exclus ca de aici să fi plecat legenda Sodomei și Gomorei.

Ce s-a întâmplat cu primul imperiu al omenirii?

În secolul 24 î.Hr., Mesopotamia – acea zonă roditoare aflată între Tigru și Eufrat care, de fapt, nu s-a numit niciodată Mesopotamia, acesta fiind doar un nume acordat ulterior de istorici pentru a denumi această regiune – era alcătuită din multe orașe-state diferite, locuite în principal de sumerieni în partea de sud și de akkadieni în nord. În jurul anului 2300 î.Hr., akkadienii - triburi semite de păstori nomazi războinici - au cotropit teritoriile sumeriene și au creat primul imperiu din istorie, o uniune politică multiculturală a orașelor-state, între care și Kia și Babilon. Imperiul Akkadian a atins apogeul în timpul domniei regelui Naram-Sin, dar s-a prăbușit la doar 140 de ani de la formarea sa și, pe măsură ce regiuni întregi deveneau nelocuite, imperiul a decăzut și pierit în uitare - până în secolul al XIX-lea, când arheologii au găsit în Irak un o bibliotecă veche, cu niște tăblițe de lut care dezvăluiau existența Imperiului akkadian. Dar ce i-a provocat pierderea? Conform descoperirilor, acesta a fost primul imperiu cu o armată permanentă, pentru a cuceri teritoriile înconjurătoare. Pe măsură ce se extindea, însă, tot mai multe guri trebuiau hrănite și tot mai mult teren trebuia cultivat. Unii cercetători sunt de părere că aceste culturi au fost distruse de furtuni de nisip, însă descoperiri recente au arătat că perioada de decădere a imperiului a coincis cu seceta de 300 de ani care a afectat întreaga regiune.

Ce a determinat căderea Imperiului Mayaș?

Începând cu anii 2000 î.Hr. și până în secolul 9 e.n., o cultură de neegalat s-a dezvoltat și a prosperat în America Centrală. Civilizația Maya a construit multe orașe în zona ce acum este reprezentată de Guatemala și Mexic. Locuitorii acestora erau cu mult înaintea timpului lor în matematică, astronomie și arhitectură, creându-și și perfecționându-și chiar propriile calendare. Erau totuși convinși că nimic nu era posibil fără bunăvoința zeilor, și considerau că, pentru a o câștiga și menține, sacrificiile umane erau indispensabile. Rivalitatea pentru cele mai mari și mai strălucitoare sacrificii dedicate zeilor a provocat, în timp, căderea acestor orașe - tot mai mulți oameni erau executați în condiții ritualice și piramide din ce în ce mai mari erau ridicate în scop religios. Acest lucru a determinat, în cele din urmă, ca oamenii obișnuiți să se mute pur și simplu sau să se răzvrătească. Orașele-state conduse de lideri obișnuiți cu viața luxoasă s-au prăbușit unul după altul și, până când au ajuns cuceritorii spanioli în Evul Mediu, descendenții maiașilor erau deja dispersați, iar cultura lor avansată, dezintegrată și căzută în uitare. Conchistadorii au putut, astfel, forța cu ușurință sub controlul lor puținii oamenii ce trăiau în comunități răsfirate.

Acestea sunt doar câteva exemple de cum dezastrele naturale sau simpla lăcomie umană au pus capăt multor civilizații ale căror urme pot servi drept semn de avertizare pentru noi: de la misterioasele popoare ale mării din epoca bronzului, la orașul Helike distrus de cutremur, documentarul Apocalipsele antichității arată că nimic nu durează pentru totdeauna. 

Urmăriți la Viasat History în luna septembrie.

  • Newsletter Zile și Nopți:

Newsletter