ALEGERILE CLAUDIEI | Jonna Jinton: Un artist sub Luminile Nordului

În poemul „On the Grasshopper and Cricket”, John Keats spune că poezia pământului nu moare niciodată. În secolul XXI, printre blocuri și zgomote de mașini, fiind guvernați de ceasul care pare că nu se oprește niciodată, sentimentul despre care vorbea poetul în 1816 poate fi străin unora dintre noi. Totuși, există artiști care încearcă să se întoarcă, prin creațiile lor, la ceea ce Keats vedea atunci când privea natura și viața.

Mă numesc Jonna Jinton și sunt un artist și fotograf suedez. Am luat cea mai importantă decizie din viața mea în 2010, când mi-am părăsit orașul natal, Gothenburg, alături de apartamentul pe care îl aveam acolo. Am simțit că inima mea își dorește ceva diferit... natură, liniște. M-am mutat în Grundtjärn, un sătuc cu 10 locuitori din Nordul Suediei, unde familia mea a crescut timp de 12 generații. Am simțit că m-am reîntors acasă.”

Într-un videoclip intitulat „The Story of My Life: From a Dream to Reality” (care are în prezent 11 milioane de vizualizări pe YouTube), Jonna descrie urmăritorilor ei (3.7 milioane) cum a ajuns să facă ceea ce iubește, anume pictură, fotografie și muzică, prezentând, din locul care a devenit, pentru ea, acasă, frumusețea spațiului nordic: „Când am ajuns aici nu aveam planuri, un loc de muncă sau bani... doar un vis. Voiam să găsesc un mod prin care să rămân în acest loc minunat. Primii ani au fost o adevărată provocare. Iernile lungi și reci, lipsa banilor și a resurselor... casa veche în care m-am mutat, a cărei încălzire reprezenta un adevărat job full-time, dar atunci mi-am descoperit pasiunile. Am deschis un blog și am început să-mi exprim iubirea pentru natură în fotografii și cuvinte.”

Alături de povestea inedită pe care Jonna o are pentru modul în care a început să se exprime prin artă, tot ce face reprezintă o fereastră către cultura nordică. Pentru început, picturile sale sunt făcute din pigmenți naturali, realizați cu ajutorul elementelor găsite în jurul ei: movul are la bază afine, tonurile de gri și maro vin din cenușa lemnelor de foc, negrul este construit din cărbune, pietrele dau nuanțe de alb, galben sau albastru, iar nisipul poate oferi variații de portocaliu: „Natura este sufletul tuturor lucrurilor pe care le fac, iar în acest mod a reușit să devină cu adevărat o parte din arta mea”. Tablourile poartă nume din limba nordică veche (Ìssvindr, Fjallhiminn sau Urðarbrunnr), având semnificații care onorează pământul, precum „Winds of Ice”, „Heaven of Mountains” sau „Golden Winds”.

În ceea ce privește fotografia, imaginile descriu cel mai bine frumsețea sătucului nordic în care locuiește. Alături de peisajele spectaculoase, cea mai recentă colecție a artistei, numită „Ice Obsessions”, arată formele, fisurile și culorile căpătate de gheață la diferite temperaturi.

Pornind de la pasiunea sa pentru muzică, Jonna prezintă celor care o urmăresc imnuri nordice, alături de elemente specifice zonei în care trăiește. Pentru colecția „Ice Obsessions”, aceasta a înregistrat sunetul pe care gheața îl face la începutul iernii („Singing Ice”), după ce lacurile îngheață pentru prima dată: „Pe măsură ce suprafața devine mai groasă, se formează o tensiune puternică în interiorul ei, până în momentul în care crapă. Când crăpăturile se mișcă rapid pe suprafață, apar vibrații puternice care pot fi auzite de la mile depărtare”. În fiecare iarnă, în funcție de cât de repede îngheață apa, sunetele, pe care le descrie ca fiind spirite antice care se trezesc în inima frigului, se schimbă. 

Mai departe, „The Wolf Song” reprezintă o interpretare a cântecului de leagăn din cartea „Ronja Rövardotter” („Ronia, The Robber's Daughter”, ecranizată în 1984), scrisă de autoarea suedeză Astrid Lindgren, „Lucia: Light in the Darkness” este un imn al sărbătorii St. Lucia, moment când se sărbătorește lumina care învinge întunericul în cea mai întunecată perioadă a anului, având loc pe 13 decembrie, iar „The Frozen Call” încorporează sunetul cornului Bukkehorn, un instrument antic scandinav, alături de o chemare tradițională de păstorire, numită „Kulning”, folosită atât pentru a chema animalele acasă, cât și pentru a comunica cu persoanele aflate la distanță.

Tabloul este întregit prin vlogurile în care artista își prezintă viața de zi cu zi, alături de practici precum baia în apa înghețată, populară în țările nordice și nu numai, arta balansării pietrelor, care creează iluzia imposibilului, fiind o metaforă pentru balanța naturii, sau meditația cu țânțari, prin care se învață răbdarea și ignorarea lucrurilor negative mărunte care se întâmplă în viețile noastre.

Despre creațiile sale și despre mesajul pe care vrea să îl transmită celor care privesc, Jonna spune: „Dorința mea cea mai mare este să ofer ceva minunat lumii în care trăim...ceva care să treacă peste barierele pe care le punem în permanență, să atingă sufletul. Am învățat foarte multe lucruri de când m-am mutat aici, dar cel mai important este să fii mereu recunoscător pentru cele mai mici lucruri din viață...ele deschid drumul către cele mari. Noi punem limitele în ceea ce privește posibilul și imposibilul. Trebuie să avem răbdare și să nu renunțăm niciodată.”

Credit foto: Jonna Jinton, via Jonna Jinton Sweden

  • Text de Claudia Aldea

Claudia Aldea

  • Newsletter Zile și Nopți:

Newsletter