Ceai bun de băut din toată lumea

Atunci când ne gândim la toamnă, ne apar în minte copacii ai căror frunze capătă diverse nuanțe de galben, portocaliu sau roșu și la vremea care s-a răcit și pentru că sezonul de frappe și ice coffee este înlocuit de cel al băuturilor fierbinți, în continuare vom observa ce fel de ceaiuri sunt consumate în anumite colțuri ale lumii.

În China, unul dintre cele mai populare ceaiuri este pu-erh. Frunzele din copaci cunoscuți sub denumirea de „cei sălbatici și bătrâni” sunt culese manual și întinse în încăperi bine ventilate pentru a se ofili. Apoi urmează oxidarea acestora prin lăsarea la soare. În funcție de metoda de oxidare există pu-erh de tip sheng și pu-erh de tip shu. Diferența dintre cele două este în intensitatea aromei. Astfel, pu-erh de tip sheng va avea un gust mai puternic deoarece frunzele din el sunt aburite, comprimate în diverse forme și lăsate la soare timp îndelungat, în timp ce pu-erh shu va avea frunzele stropite cu apă și lăsate să oxideze doar câteva zile. Pu-erh de tip sheng poate fi lăsat la soare chiar și decenii, ceea ce îl plasează printre cele mai scumpe ceaiuri din China.

Foto: pu-erh China

În cazul în care dorim să renunțăm la cafea, iar ceaiul negru nu ne place, o foarte bună opțiune este ceaiul argentinian, yerba mate, întrucât este foarte des utilizat ca un energizant. Frunzele de yerba mate sunt uscate și pisate, rezultând un ceai de culoare verde. Acesta este servit într-un recipient tradițional realizat din rădăcinile de tărtăcuță și cu un pai din metal. Un lucru interesant este că metoda tradițională de yerba mate presupune utilizarea de apă caldă, niciodată fierbinte sau în clocot deoarece se crede că ceaiul și-ar pierde din propietăți.

Foto: yerba mate

Să presupunem că suntem o persoană care până și iarna își comandă băuturi reci și vrea să încerce un ceai. Bineînțeles că odată ce vara a trecut, nici gând ca o cafenea să mai vândă ice tea, dar ceea ce încă putem face este să comandăm poate cel mai popular ceai din ultima vreme: bubble tea, deoarece se servește doar rece. Acesta este originar din Taiwan și își are prima atestare în jurul anilor ’80. Varianta clasică este cu boabe de tapioca, însă în prezent poate fi consumată și cu alte topinguri precum jeleul de lychee. Bubble tea poate fi comandat în diverse variante, cele mai populare fiind cel realizat cu ceai negru și cel realizat cu matcha. Prima variantă de bubble tea a fost realizată cu boabe de tapioca, ceai negru taiwanez, lapte condensat, miere și gheață.

Foto: bubble tea

La un moment dat, erau foarte populare acele mystery box-uri, ei bine, în Coreea acest trend exista deja prin ceaiul omija-cha. Băutura este realizată din petale de magnolie și în funcție de cantitatea de petale adăugată,aceasta poate fi: dulce, amară, acră, sărată sau iute. Omija-cha este utilizat cu preponderență în scopuri medicinale întrucât se crede că ajută la combaterea tensiunii arteriale scăzute.

Foto: omija-cha

Cha yen este un ceai tradițional thailandez care cumva satisface pe toată lumea deoarece poate fi consumat atât în varianta caldă, cât și în cea cu gheață. Asemeni unei cafele, acest ceai este preparat în presa franceză pentru a avea o concentrație mai mare. Cha yen este realizat dintr-o bază de ceai negru cu scorțișoară de Ceylon, iar pentru a balansa gustul puternic al condimentului, peste se adaugă lapte condensat și apă.

Foto: Cha yen

Ceaiul care combină sezonul cald cu cel rece este probabil Arnold Palmer din SUA. În cadrul acestei băuturi ceaiul negru este combinat cu limonada. Numele său vine de la celebrul jucător de golf care este cunoscut pentru invenție și plăcerea de a consuma această combinație. Arizona Beverage a cumpărat drepturile de comercializare pentru această băutură care în prezent este cunoscută sub denumirea de half & half și pentru contrastul de culori dintre ceaiul negru și limonadă.

Foto: băutură Arnold Palmer

Poate cel mai interesant ceai este cel din Tibet preparat cu unt. Acesta poartă denumirea de po cha și reprezintă un amestec de ceai negru, unt din lapte de iac, sare și apă. Acest tip de ceai a devenit popular în secolul al XIII-lea în timpul dinastiei Phagmodrupa și era utilizat doar în timpul ceremoniilor religioase. Astăzi, po cha este atât de popular în Tibet încât se estimează că un locuitor bea până la 60 de căni tradiționale de ceai pe zi și dacă la prima vedere acest lucru pare imposibil, trebuie menționat că o ceașcă tibetană are capacitatea de 30 de mililitri.

Foto: po cha

În încheiere trebuie să menționăm și clasicul ceai de fructe de pădure pe care sigur îl vom cumpăra măcar o dată de la diverse târguri în lunile ce urmează și care reprezintă cu adevărat trecerea la un sezon mai rece pentru majoritatea dintre noi.

Foto: ceai de fructe de pădure

  • Text de IULIAN CIOCÎRLAN

Newsletter