MUZICĂ CLASICĂ: FILARMONICA DELLA SCALA ÎN VIZITĂ LA FESTIVALUL ENESCU

Cea de-a 25-a ediție a Festivalului George Enescu și-a închis recent porțile, asta după ce a oferit atât publicului prezent în sălile de concert cât și următorilor transmisiunilor online peste 70 de concerte și recitaluri monumentale. De la mari orchestre ale lumii, precum London Symphony Orchestra, Münchner Philharmoniker sau Orchestre National de France, până la dirijori de renume ai momentului (printre care îi amintim pe Sir Simon Rattle, Valery Gergiev sau Vasily Petrenko), ediția aniversară a adus în fața iubitorilor de muzică cultă performance-uri memorabile și mult așteptate.

Data de 3 septembrie m-a găsit în rândurile Salii Palatului, curios să observ magnificile desfășurări de forțe ce luau în fiecare seară cu asalt pereții sălii de concert rămase atâta timp fără public și “zgomot”. Am savurat astfel pe îndelete cel de-al doilea concert oferit de Filarmonica della Scala, un veritabil periplu ce a purtat audiența prin 200 de ani de muzică, începând cu Suita pentru orchestră nr.1 de George Enescu, continuând cu Concertul pentru vioară nr. 3 de Mozart, și culminând cu o execuție fără cusur a Simfoniei nr. 9 de Antonin Dvorak.  

Însoțită de violonistul lituanian Julian Rachlin și condusă cu tact de dirijorul Andres Orozco Estrada, Filarmonica della Scala a interpretat cu tact meditativa creație enesciană, în timp ce Rachlin a executat cu carismă și precizie partitura mozartiană, fiind primit cu căldură de cei peste 1,000 de spectatori (ce-i drept, sonoritățile pur clasice ale lui Mozart făcând întreagă desfășurare de forțe mult mai “digerabilă”). “Hit” incontestabil al serii a fost însă Din Lumea Nouă aka Simfonia No. 9 a compozitorului ceh Antonin Dvorak, lucrare ce a cucerit din start publicul prezent la Sala Palatului, mai ales că accesibilitatea simfoniei stă și în preluarea cu tact a melodiilor afro-americane cu care Dvorak s-a întâlnit odată cu sosirea în Statele Unite.

Probabil acesta este și motivul pentru care Neil Armstrong a luat în drumul spre Lună o înregistrare a simfoniei, iar compozitorul de muzică de film John Williams i-a “împrumutat” puțin din teme în crearea coloanei de sonore a blockbuster-ului Fălci. De altfel, nici nu-i de mirare că publicul s-a lansat la final în ropote de aplauze, cu doar câteva zile înainte discursul stravinskian atonal și adesea greu de digerat “speriind” (pe bună dreptate!) o bună parte din audiență.

Iată cum melanjul stilistic de vineri seara ne-a captivat timp de peste 2 ore, Filarmonica della Scala introducându-ne în universul muzical al ultimelor trei secole, un bun exemplu de eveniment tipic Festivalului Enescu… bine organizat, fabulos executat și realmente memorabil!

  • Text de Alex Mușat

Alex Musat

  •  Newsletter Zile și Nopți:

Newsletter