HAIHUI cu Swit Rocs – Experiența Tour du Mont Blanc

Dragă călătorule,

Dacă este o atitudine care să îmi ghideze negreșit călătoriile înspre un potențial cât mai mare, aceea constă într-o simplă mantră mentală pe care am adoptat-o cu ușurință ca pe o a doua natură: dacă acolo unde plec mă aștept să am confortul de acasă, să îmi respect tabieturile de acasă, gustul mâncării și interacțiunile cu oamenii să fie cele de acasă, atunci aș putea foarte bine să rămân acasă. Dacă e nevoie să o repeți de mai multe ori, fă-o, ar putea să îți schimbe radical felul în care percepi călătoriile și felul în care le permiți să te modeleze. Mi-a folosit de minune și în Tour de Mont Blanc, provocarea și aventura acestei veri, pe care am primit-o cu brațele deschise, fără să fi știut prea multe despre ea. Dincolo de o mai lungă drumeție pe munte și de peisajele spectaculoase ale Alpilor din 3 țări, Tour du Mont Blanc a fost o lecție despre adaptabilitate, despre bunătatea umană, despre faptul că aduni ce semeni și stai la masă cu ce ești, dar mai ales o lecție despre cât de puternic și tolerant este corpul nostru. Despre o experiență atât de complexă mental, fizic și emoțional aș putea scrie o carte, nu doar un articol, astfel că voi puncta foarte frugal câteva lucruri pe care le consider esențiale și îți răspund, cu drag, la orice întrebare, în cazul în care te gândești să plănuiești și tu o astfel de călătorie în viitor.

Dacă oriunde mergi vrei să-ți fie ca acasă, degeaba pleci în lume!

11 zile de peisaje spectaculoase și total diferite 

Tour du Mont Blanc – o lecție despre adaptabilitate și bunătate

Timp de 11 zile măreția naturii a oferit un spectacol continuu

11 zile de comuniune cu natura

Ce este Tour du Mont Blanc? 

 

Tour du Mont Blanc este traseul montan care înconjoară cel mai înalt vârf din Alpi și din Europa de Vest (Mont Blanc – 4804 metri) și care traversează Alpii Francezi, Italieni și Elvețieni. Este unul dintre cele mai parcurse trasee de lungă durată din Europa, fiind luat la pas de cel puțin 10.000 călători anual. Este un circuit care poate începe în oricare dintre cele 3 țări și în orice direcție, iar perioada recomandată de parcurgere este între a doua jumătate a lui iunie și prima jumătate a lui septembrie. Ideal în iulie și august, deși, atunci este foarte aglomerat și există șanse mari de precipitații. Există, desigur, și excepții, noi am avut parte de zile calde și însorite în cea mai mare parte a timpului, iar traseul a fost aglomerat numai cât să îți faci prieteni pe drum, pe care să îi cauți seara din priviri la refugii/ campinguri. După dorințe și posibilități, se poate realiza într-o manieră mai spartană, sau mai relaxată. Diferența între cele 2 stă în principal în durata de parcurgere (între 8 și 12 zile, de regulă, dar se poate face și în alergare ușoară în 5) și în alegerea facilităților (cazare la refugii și pensiuni cu mese asigurate sau la voia sorții, cu cortul și toate cele necesare în spate). Noi am ales varianta cortului, iar durata a fost de 11 zile. Luată izolat, niciuna dintre zile nu a fost dificilă sau foarte tehnică, însă cumulat, 11 zile cu câte 20 km parcurși în bocanci, cu 13 kg în spate și cu o diferență de nivel medie de +1000/ -1000 metri zilnic pot deveni destul de istovitoare. Practic, cumulul pozitiv, respectiv negativ de altitudine din Tour du Mont Blanc este cu aproximativ 2-3 km (altitudine, nu distanță) mai lung decât dacă ai urca pe Everest de la nivelul mării și apoi ai coborî tot până acolo.

Ce mai mare parte din cei +200 km se desfășoară în zone deschise, pajiști și goluri alpine

Aproape în fiecare zi am avut câteva refugii pe drum unde ne opream să ne odihnim

Fiecare refugiu este așezat strategic și are panorame incredibile

În puține momente am ajuns în sătuce și la șosea

Un crâmpei de Elveție semi-urbană

Un refugiu la mare înălțime

Frumusețe și sus pe creste și jos la poale

Tour du Mont Blanc în cifre:

0-30 grade (temperatura resimțită putea fluctua aproape instant între cele 2 extreme)

2 fete (care nu prea știau în ce se bagă și ce fain că a fost așa!)

3 țări (Franța, Italia și Elveția, parcurse în această ordine)

11 nopți la cort (+ 1 la refugiu)

11 zile de parcurgere a traseului (14-24 August 2021 + 2 zile de transfer)

12-14 kg în spate, zilnic (detaliez mai jos echipamentul)

206 km pe jos, pe poteci de munte (o medie de 19 km/ zi)

2.665 altitudinea maximă atinsă (Elveția – Fenettre d’Arpette & Franța – Col de Fours)

11.000 metri elevație pozitivă și negativă (o medie de 1000 metri urcați și coborâți zilnic)

330.591 pași (o medie de 30.000 pași/ zi)

580 Eur/ persoană (costuri totale, pe care le voi detalia puțin mai jos)

* Parte dintre cifrele noastre sunt mai mari decât cele oficiale, deoarece am ales, cu o singură excepție, să ne abatem în fiecare zi de la traseul clasic și să abordăm o variantă mai dificilă, cu o elevație mai mare și, implicit, o distanță sensibil mai lungă.

Tour du Mont Blanc – multe cifre...

... și un infinit de emoții și stări

Traseul parcurs

Fiind un circuit, Tour du Mont Blanc poate fi abordat din absolut orice punct și în orice sens. La fel ca cei mai mulți drumeți care fac asta pe cont propriu, am abordat și noi varianta clasică, de 11 zile, cu pornire din proximitatea Chamonix-ului, în sens invers acelor de ceasornic. Biblia acestei călătorii, care ne-a ajutat să planificăm din mers lucrurile și să ne adaptăm rapid diverselor situații a fost Trekking the Tour of Mont Blanc de Kev Reynolds, de la CICERONE. La fiecare pauză aruncam o privire pe harta zilei și ne orientam pentru a ne doza energia și alimentele rămase și în fiecare seară citeam descrierea pentru ziua următoare și ne făceam planul. Inițial ne-am propus ca la fiecare 3-4 zile de mers să ne luăm o zi de relaxare, însă, până la urmă nu am mai făcut-o, ci am mers fără pauză cele 11 zile. Este o idee de luat în calcul din mai multe puncte de vedere, deoarece se pot întâmpla multe lucruri neprevăzute pe traseu – poate din cauza durerilor musculare ai nevoie de pauză o zi, sau răcești, faci insolație, plouă atât de tare încât e dificil de înaintat, o anume zi s-a dovedit mult mai istovitoare decât credeai și preferi să o împarți în 2 etc. Cred că un 3 zile de marjă de eroare este foarte binevenit. Chiar dacă nimic nu dă eroare, cum a fost în cazul nostru.

Biblia de la CICERONE ne-a fost cel mai de încredere partener

În cele ce urmează, voi enumera, fără a intra în multe detalii, felul în care am împărțit noi cele 11 zile:

Ziua 0: Chamonix

Am pornit din tabără de bază a Mont Blanc-ului, din pitorescul orășel montan, Chamonix. Am ajuns chiar pe înserat, după vreo 17 ore petrecute pe 4 mijloace de transport în comun diferite, iar mărețul Mont Blanc ne-a zâmbit de sub nori mai mult decât avea să o facă în zilele următoare. I-am salutat pe Saussure și pe Jacques Balmat, cel care a organizat prima expediție pe Mont Blanc, respectiv cel care a și realizat-o și am luat autobuzul spre Les Houches, sătucul de unde urma să începem aventura în următoarea zi.

Chamonix: Balmat îi arată lui Saussure care este mărețul Mont Blanc

Ziua 1 [Franța] Les Houches – Les Contamines

21 km // 1480 m // 1320 m //  2120 m // 12 h 

Nu știu dacă prima zi a fost cea mai frumoasă sau cea mai grea. Șocul celor 13 kg în spate într-un soare puternic, pe teren accidentat cu diferențe mari de nivel mi-a dat sentimentul covârșitor că, pentru mine, prima zi va fi și ultima. Din fericire, cu fiecare zi, corpul s-a adaptat și mi-a ușurat povara și am reușit să mă bucur tot mai mult de splendorile care mă înconjurau. Prima zi, ca și celelalte zile din Franța, au fost cele mai spectaculoase datorită proximității de ghețar și a peisajelor incredibile.

TMB ziua #1

Ziua 2 [Franța] Les Contamines – Les Chapieux

20 km // 1580 m // 970 m // 2665 m // 13 h

A doua zi a semănat cu o foarte istovitoare urcare în Munții Făgăraș. Am atins cel mai înalt punct de pe TMB din Alpii Francezi (2665 m), am văzut primii ibecși, am mâncat supă cu curry la 2483 m și am început să fac răni pe umeri de la rucsac. Am petrecut seara într-un sătuc parcă rămas ceva zeci de ani în urmă, fără rețea și cu un singur wifi cu plată de la satelit. A plouat torențial cu tunete și fulgere 8 ore până ne-a inundat cortul. La 2 dimineața ne-am pus hainele de ploaie pe noi și ne-am chircit într-un colț de cort uscat cu tot cu rucsaci, pregătite să fugim în WC dacă ne inundă de tot. Am adormit cu capul pe bocanc și cu genunchii în gură până la 7. Cine spune că nu are condițiile ideale de odihnă, probabil că nu știe ce înseamnă să fii obosit cu fiecare părticică de corp.

TMB ziua #2

Ziua 3 [Franța & Italia] Les Chapieux – Rifugio Elisabetta

19 km // 1100 m // 460 m // 2516 m // 8 h

Trecerea graniței montane dintre Franța și Italia m-a transpus cu ani în urmă și mi-a readus amintiri dragi și asta deoarece întreg spectrul montan s-a schimbat și am regăsit geografia Dolomiților, cei mai dragi munți mie din Europa. Diferențele de peisaje și traseu au fost foarte mari între cele 2 țări, și cel puțin radicale când vine vorba de temperaturi. De la o vară toridă în Franța, am trecut aproape instant la o iarnă geroasă cu temperaturi de 0 grade și vânt de 50km/h în Italia. Am văzut marmote și am înnoptat, prima și singura dată, la un refugiu, sus sub ghețar, deoarece condițiile meteo nu ne-au permis nici să înaintăm, dar nici să campăm.

TMB ziua #3

Ziua 4 [Italia] Rifugio Elisabetta – Courmayeur

20 km // 580 m // 1550 m // 2303 m // 9 h

Următoarea zi am ajuns în rai. Deși lungă, etapa a 4-a a fost cea mai relaxantă, și asta deoarece diferența pozitivă de nivel nu a mai fost +1000/1500 ca în celelalte zile. Am lenevit mai mult la refugiile de pe drum, pe șezlonguri, cu birra italiana în mână. Am trecut pe lângă primele lacuri glaciare și tot, dar absolut tot drumul a fost un spectacol cu flori intens colorate ca de primăvară, iarbă, abrupturi și zăpadă. Vremea s-a îmblânzit și ea, deși vântul a bătut în continuare cu putere.

TMB ziua #4

Ziua 5 [Italia] Courmayeur – Rifugio Bonatti

17 km // 1080 m // 606 m // 2069 m // 8 h

A fost prima și singura zi în care am ales să mergem pe varianta clasică de TMB, adică nu pe ruta alternativă/ mai dificilă și asta pentru că am înțeles că așa vom avea parte de peisaje mai spectaculoase. Traseul a fost o absolută desfătare. Alpii italieni sunt atât de diferiți de cei francezi! Mă gândeam, cu părere de rău, că în următoarea zi vom trece granița cu Elveția. Seara, la cort, am gătit orez la plic la primus și fiindcă ne era foame și era prea puțin am mâncat cu pâine. Am băut o bere. Am făcut o bășică de câțiva centimetri la piciorul stâng care mi-a ajuns la carne și rănile pe umeri s-au adâncit. Ni s-au terminat plicurile de 3 în 1 cu care ne încălzeam diminețile. Purtam aceeași pereche de șosete de vreo 3 zile. Am sărit peste duș că eram prea înghețată să îmi fac curaj să dau hainele jos. Am zis, doar, că dacă îmi doream confortul de acasă, rămâneam acasă.

TMB ziua #5

Ziua 6 [Italia & Elveția] Ferreto – La Fouly

21 km // 1400 m // 918 m // 2501 m // 10 h

Etapa a 6-a a fost una istovitoare, cu urcușuri foarte abrupte și alunecoase. Rucsacul a fost și el puțin mai greu decât de obicei, deoarece ne făcuserăm niște provizii pentru trecerea în Elveția unde, teoretic, totul era mult mai scump. Nu a fost chiar așa. Prețurile sunt asemănătoare. Drumul prin Italia până la granița cu Elveția (2501 m) a fost, din nou, o desfătare. Mi se pare absolut fascinant să îți scufunzi picioarele în pajiștile alpine pliiine cu margarete, păpădii, toporași, viorele și alte flori (care eu credeam că sunt de primăvară...) și să privești la coloșii plini cu zăpadă de deasupra ta. În schimb cele 3 ore după trecerea graniței au fost terne și plicticoase, parcă am coborât un Postăvaru pe Drumul Roșu care nu se mai termina. Iar când s-a terminat, a continuat cu vreo 4-5 km de asfalt până la camping.

TMB ziua #6

Ziua 7 [Elveția] La Fouly – Champex Lac

19 km // 510 m // 650 m // 1466 m // 6 h

Prima zi în Elveția a fost ca zeama lungită a săracului. Sorbi și sorbi din ea, sperând ca până la urmă să aibă vreun gust a ceva decât a apă chioară. Tot așa am mers și noi vreo 20 km prin pădure și pe niște alei sperând că la un moment dat vom vedea ceva... după mult mers, am văzut – asfalt. Nu am înțeles mai nimic din prima zi din Elveția și din sensul ei în TMB. Citisem dinainte că mulți recomandă să iei autobuzul și să eviți etapa asta. În afară de un vag peisaj montan la începutul traseului cu căsuțe cochete, am mers doar prin bălării și pe lângă copaci căzuți. M-am simțit teribil de istovită deși ar fi trebuit să fie cea mai ușoară zi. Mi-am dat seama atunci cât de mult te încarcă peisajul, vremea bună, să descoperi lucruri, efortul urcărilor și al coborârilor. Ne-am mai dres din supărare cu o bere pe malul lacului de lângă camping. În orice caz, nu aș fi ales să sar peste nicio zi/ etapă, fie ea cum ar fi fost.

TMB ziua #7

Ziua 8 [Elveția] Champex Lac – Le Peuty

15 km // 1200 m // 1390 m // 2665 m // 10 h

Etapa a 8-a a spălat orice păcat și-ar fi putut face Elveția în fața noastră. Deliciu sau supliciu, nu îmi amintesc exact, cert este că a fost cea mai adevărată tură de munte de pe TMB. Fereasta Elveției (2665 – cel mai înalt punct din Elveția de pe TMB) aduce de jos cu Fereastra Mare a Sâmbetei, și odată ce ajungi în ea (greeu, atââât de greu) te trezești față în față cu ghețarul Trient, care se întinde pe o suprafață de 3 km pătrați. Pe acest traseu (alternativ și el) am întâlnit puțină lume, el fiind singurul marcat în ghid drept foarte dificil și periculos. Îl recomand cu tot dragul, însă doar pe o vreme impecabilă și cu o condiție fizică destul de bună.

TMB ziua #8

Ziua 9 [Elveția & Franța] Le Peuty – Tre-le-Champ

20 km // 980 m // 340 m // 2201 m // 7 h

C'est je ne sais qua și quelqe chause și omelette du fromage al granițelor cu Franța care te face să iei pe tine instant toate hainele din rucsac! Nu am văzut prea multe în etapa asta, vântul a bătut cu putere, ceața arareori s-a ridicat și a plouat puțin în cursul zilei și mult în seara anterioară dar și în următoarea. Am mers destul de alert, oricum traseul nu părea să fi fost prea interesant, ziceam mersi în gând că este prima zi cu vreme rea de pe TMB (și singura a rămas), am urcat la refugiul care marchează trecerea graniței dintre Elveția și Franța, am mâncat o omletă cu salată și am băut o bere la căldură, apoi am revenit în minunata Franța.

TMB ziua #9

Ziua 10 [Franța] Tre-le-Champ – La Flegere

14 km // 730 m // 270 m // 2132 m // 8 h

Penultima zi a aventurii a fost diferită din toate punctele de vedere. Am ales și de astă dată varianta alternativă a TMB-ului oficial, deși cu emoții mari legate de o porțiune a traseului prevăzută cu 9 sau 10 rânduri de scări metalice care urcă perfect vertical de-asupra hăului. De muuult nu m-am mai... emoționat așa pe mine.. pe lângă teama de înălțime și expunerea evidentă, mă trăgea și rucsacul pe spate. Nu îndrăzneam să mă uit în sus să văd cât mai e și nici pe atât în jos, la hău. Mă uitam doar la mâini, cum tremurau de pe o treaptă pe alta și număram. Din cauza orei târzii de plecare de la camping și a scărilor, am găsit Lac Blanc ascuns sub frig și ceață. Eu i-aș fi zis Lac Turcoaz, în orice caz. Un alt element de noutate a fost acela că am campat gratis la baza unui refugiu, în jurul unui lac de acumulare, similar cu cel din Postăvaru.

TMB ziua #10

Ziua 11 [Franța] La Flegere – Les Houches

20 km // 900 m // 1770 m // 2526 m // 11 h

Ultima zi, cea care a închis bucla și ne-a readus sub poarta din Les Houches care a marcat începutul traseului, mi s-a părut cea mai solicitantă. Dincolo de câteva porțiuni savuroase de scrambling și alte scări verticale, coborârea de peste 1700 metri pe stâncă, grohotiș, trunchiuri, fier, trepte, săritori mi-a epuizat fiecare mușchi de la vârful degetelor de la picioare și până la pulpe. Nu aș ști să explic de ce. Poate a fost final touch-ul Muntelui cel Mare, să îl mai port în membre câtăva vreme. L-aș fi purtat oricum :)

TMB ultima zi

Multe site-uri/ bloguri trag un semnal de alarmă cum că ar fi total neindicat să pleci fără un plan foarte bine pus la punct de acasă, fără rezervările la cazări făcute în avans (chiar și la campinguri) sau fără să ai instalată cel puțin o aplicație pe telefon pentru traseu și că în felul acesta ai toate șansele ca excursia să fie una eșuată sau chiar să te expui unor situații periculoase. Sigur, suntem oameni diferiți și ne adaptăm diferit în situații diferite. Cred totuși că majoritatea celor care au mai călătorit pe cont propriu, au făcut destule drumeții, se pot orienta cât de cât și au capacitatea să se exprime decent în limba engleză ori prin limbajul semnelor se vor descurca și fără o pregătire preliminară foarte amănunțită.

Echipamentul necesar

Nu ai nevoie de confortul de pe canapeaua de acasă, dar de un anume tip de confort ai musai nevoie ca să poți face fizic și psihic față traseului. Iar confortul ăla îl cari în spate zi de zi, deci ar fi bine să fie unul înțelept ales. Deși am foarte multe haine și accesorii de munte, am considerat că ar fi nimerit să investesc în cele 3 elemente care urmau să îmi decidă soarta și starea pe TMB – bocancii, rucsacul și haina de ploaie/ vânt. Nu am avut niciodată o pereche de bocanci de munte care după 2 zile să nu mă facă să simt să îi arunc cât colo, iar acum urmau vreo 15 zile de purtare continuă. Am dat peste niște minunății de la La Sportiva, ușori și comozi ca niște teneși. Îi ador, mi-au făcut fiecare zi mai frumoasă. Pentru rucsac am optat pentru un Osprey comod, dar nu prea inteligent compartimentat și care, din păcate, la fel ca și rucsacul vechi, mi-a făcut răni pe umeri. Retrospectiv, nu aș repeta investiția cu rucsacul. Mai degrabă aș căuta să schimb umerii. Am ezitat mult dacă să achiziționez o nouă haină de ploaie, având în vedere ce multe aveam. Totuși, niciuna nu ar fi ținut la ploi torențiale care durau ore, cum am fost avertizată că va fi în august pe TMB. Până la urmă am ales una de la Decathlon, cu niște specificații extrem de bune. Bine, posibil să mă fi convins faptul că este de un galben minunat, dar nu mai are importanță acum. Cert este că a fost o alegere foarte bună.

Parte din lucrurile pe care le-am avut în spate 13 zile

Știam că fiecare gram contează, așa că am făcut și răs-făcut lista cu echipamentul de nenumărate ori. Am pus, am scos, am cântărit, am schimbat, am simulat. Teoretic, greutatea maximă absolută ar trebui să fie de 10 kg (lăsând la o parte faptul că am început de hernie și nu am voie să pun în spate peste 8 și aia doar pentru scurt timp...), iar eu după trieri și alte trieri am rămas cu aproximativ 13. Nu zic că a fost ușor, dar nu a fost nici dramatic. Nu am simțit să arunc lucruri pe drum cum am fost avertizată și am folosit cam tot ce am avut la mine. Este adevărat, poate nu aveam nevoie de 6 perechi de colanți, dar la final mi-au mulțumit cu toții pentru plimbare. Peste tot am citit că este recomandabil să ai 1 singură pereche de pantaloni, maxim 2 tricouri sau maieuri, 2 perechi de șosete și 2 de chiloți. Personal, nici înainte să merg nu am considerat că asta e ok, după aceea, cu atât mai puțin. Spălatul hainelor cu apă rece seara, când ești rupt de oboseală și înghețat, udate și mai tare peste noapte de rouă ori ploaie, răsfirate apoi pe rucsac și plimbate zi de zi pe munți și murdărite înainte să se usuce nu e chiar atât de distractiv pe cât pare. Chiar și cu mai multe haine, de la un punct erau toate un talmeș-balmeș în rucsac, murdare, curate, uscate, ude, cert e că a levănțica de la Silanul de acasă nu mai mirosea niciuna. Sandalele de la Alpin Pro s-au dovedit extrem de utile și la mers pe anumite porțiuni (au talpă de trekking și prindere a piciorului în 3 puncte), la cort și mai ales la duș. Las mai jos lista mea finală de itemuri, poate să vă fie de folos la un moment dat. Cum spuneam, am folosit aproape tot ce am avut în rucsac, mai puțin suprapantalonii (nu a plouat niciodată atât de tare ziua cât să fie nevoie de ei) și, din fericire, nu am folosit nici mai nimic din medicamentele și prafurile și cremele pe care le-am avut pentru glezna luxată cu care am plecat, genunchiul beteag și coloana strâmbă, care au fost bune, răbdătoare și înțelegătoare și nu s-au cerut tratate. Mi-aș fi dorit să am niște pudră și o fâșie de tifon pentru o bășică de la picior care s-a transformat într-o rană mare și adâncă și care m-a țintuit cu o durere incredibilă aproape jumătate din drum, dar am improvizat și a fost ok.

Lista oarecum finală de lucruri

Singurul lucru căruia nu i-am acordat importanță și, retrospectiv, îmi dau seama că ar trebui să fie pe locul 1 pe lista importanței a fost echipamentul de campat. Nu mă aștept ca un cort să îți poată face viața de nomad un rai, dar un iad sigur poate! Și ăsta a fost cazul nostru. Ceea ce a generat în cazul meu cea mai multă oboseală, stres, frustrare și disconfort a fost cortul, un cort total nepotrivit pentru ce am făcut noi. Fie că ploua fie că era soare, dimineața cortul era ud fleașcă și noi în el la fel. Temperatura în el era cel puțin ca cea de afară, dimineața pierdeam timp prețios să încercăm să îl uscăm cumva înainte să plecăm, deși, de multe ori nu reușeam. Pe lângă cort, care ar trebui să fie unul de expediție și impermeabil cu adevărat, contează și grosimea sacului de dormit. Am ales dintre variantele pe care le aveam acasă să îl iau pe cel mai subțire, eu nefiind o persoană friguroasă. Temperaturile resimțite la altitudini mari și în zone expuse, mereu în proximitatea unei surse de apă erau mult mai mici decât cele declarate. Norocul nostru a fost că la fiecare camping/ refugiu ceream niște pături și în felul ăsta reușeam să dormim cât de cât, însă bine cu adevărat nu ne-a fost niciodată. Erau mulți în situația noastră, care cedau și alegeau să doarmă la refugiu, în ciuda costurilor foarte mari. Nu pot sublinia îndeajuns cât de important este să ai echipamentul de campat potrivit pentru tură.

Libertatea pe care ți-o dă campatul vine la pachet cu responsabilitatea de a alege echipamentul potrivit...

... mai ales la altitudini mari și în zone foarte expuse

O seară de campat inedită, pe malul unui lac artificial similar cu cel de pe Postăvaru

Costuri excursie

Probabil că te-ai obișnuit că mereu încerc să organizez excursiile într-o manieră cât mai puțin costisitoare. Nu a fost foarte ușor de astă dată, deoarece toate localitățile prin care treceam aveau prețuri ridicate, însă ne-am descurcat onorabil. Redau cheltuielile în linii mari, cu explicațiile aferente. Suma totală cheltuită este de aproximativ 580 EUR pentru o persoană, 13 zile. Cheltuielile redate mai jos sunt pentru o singură persoană.

  • Zbor București – Bergamo: 75 EUR

Am zburat București – Bergamo cu bagaje de cală pentru a putea lus butelia de gaz, bețe de trekking etc. Se poate opta și pentru Torino, Milano sau Geneva, noi am ales Bergamo datorită prețului mai mic și al faptului că se găseau conexiuni bune spre Chamonix. Desigur, se poate merge direct cu mașina din România, lucru care simplifică toate tipurile de transfer pe care noi am fost nevoite să le facem.

  • Transfer Bergamo – Chamonix și retur: 62 EUR

Din aeroportul din Bergamo am luat un shuttle până în Milano, apoi un metrou și de acolo un autobuz Flixbus până în Chamonix. Cu cât rezervați mai din timp, cu atât este mai ieftin. Spre exemplu, la dus am plătit doar 12 EUR pentru Flixbus, față de 30 la întoarcere, când am luat biletul doar cu o zi înainte. În afară de acestea, am mai folosit autobuz de câteva ori pe traseu, când am campat în afara orașelor. Infrastructura este bună peste tot, foloseam un day pass de 3.5 EUR/ pers, valabil întreaga zonă.

  • Campat – 145 EUR/ pers (în contextul a 2 persoane și 1 cort)

Campatul este un subiect delicat în anumite zone, cu precădere în Italia. Wild camping este interzis și aspru amendat. Am stat în campinguri diferite, decente toate. 4 sau 5 nopți am stat gratis (2 pentru că am ajuns prea târziu și nu am avut cui plăti), iar prețul pentru celelalte nopți a variat între 6 EUR (Franța) și 18 EUR (Elveția). Am stat o noapte la refugiu, iar prețul a fost de 48 EUR cu 2 mese incluse într-o cameră de vreo 30 persoane, un preț foarte mic pentru ce se practică pe TMB. Prețurile la refugii încep de la 50 EUR și cresc mult. Nu există posibilitatea de a plăti pentru pat, fără mese. Similar, la multe refugii nu ai posibilitatea dacă doar ești în trecere să iei masa, dacă nu ești cazat sau nu suni de dimineață să anunți că dorești asta. Se recomandă rezervarea de locuri în avans, atât la refugii cât și în campinguri. Noi nu am făcut asta, dar am avut noroc să găsim loc de fiecare dată.

  • Mese, cumpărături și bere – aprox 300 EUR/ pers

Am luat doar 3 mese în oraș, în extremitățile excursiei, în rest ne-am aprovizionat cu mezeluri și supe la plic din supermarketuri, pe care le preparam la butelie și, ocazional, câte un sandviș de la un refugiu. Suma aceasta poate scădea considerabil dacă nu alegi, așa cum am făcut eu, să savurezi câte o bere rece la soare, la refugiile de pe drum, deoarece un cost mediu pentru o bere este de 8 EUR. Aș zice că vreo jumătate din cei 300 EUR ai mei acolo s-au dus. Am cumpărat 2 sticle de apă la 0.5 litri în prima zi și pe acelea le-am reumplut zilnic. Există surse de apă potabilă peste tot, naturale sau amenajate. La masă ți se oferă apă gratuit. Nu ajungeam aproape niciodată să termin litrul de apă că găseam o nouă sursă. Un lucru cel puțin lăudabil!

Puține dintre cele multe

Ca orice experiență de acest fel, TMB poate costa radical diferit de la un om la altul, în funcție de ce își permite și ce își dorește. Varianta cu cazarea la refugii este, desigur, mult mai simplă – nu mai cari echipamentul de campat, nu mai suferi de frig, ai unde să îți usuci hainele și ai mesele asigurate, însă și mult mai scumpă. La un calcul rapid, doar cazarea pentru 13 nopți ar fi ajuns la aproape 800 EUR (cu un cost mediu de 60 EUR/ noapte), considerabil mai mult decât am plătit noi pentru toată experiența. Sigur, și la cheltuielile mele se mai pot face ajustări iar excursia să devină și mai avantajoasă. Cred că ce contează, atunci când tragi linie, este să fii mulțumit cu alegerile tale și prețul plătit pentru ele. Nu am simțit că am făcut eforturi mari să țin costurile jos, simt că am ales bine și, că dacă aș face din nou asta, aș lua decizii foarte asemănătoare.

Este TMB pentru oricine?

Cred că majoritatea lucrurilor și acțiunilor din lumea asta pot fi pentru oricine. Am pornit la drum cu așteptări diferite, atât eu cât și prietena mea, așteptări generate în primul rând de faptul că s-a nimerit să ne documentăm on-line din surse foarte diferite. Ea s-a împiedicat tot de articole care bagatelizau efortul, în timp ce eu s-a nimerit să dau peste articole care exagerau mult dificultatea și nivelul de pregătire. Pe baza așteptărilor, ei i s-a părut mai solicitant decât se aștepta, mie mult mai ușor din toate punctele de vedere. Nu știu dacă TMB este pentru tine și nici nu sunt în măsură să mă dau cu părerea. Dar tu îți poți da răspunsul fără o marjă prea mare de eroare, sunt sigură de asta. Gândește-te dacă simți că îți este confortabil să faci o plimbare relaxată de 20 km. Dacă răspunsul este da, poți face plimbarea pe un teren accidentat și foarte variat, urcând minim 1000 metri și coborând cel puțin atât? Dacă da, poți face asta cărând în spate echivalentul a 25% din greutatea ta (în cazul meu așa a fost)? Poți face asta și dacă e foarte cald, dar și foarte frig sau dacă plouă torențial? Poți face asta 11 zile la rând sau poate mai mult? Dacă ai un da onest la toate aceste întrebări, cred că este suficient. Dacă la unele eziți, știi măcar unde poți încerca să ajustezi. Deși obișnuiam să fac mult sport și să merg des pe munte, condiția mea fizică de anul acesta este de departe cea mai slabă din ultimii ani. M-aș fi descurcat mai bine în trecut, dar a fost foarte realizabil și în condițiile actuale, fără pregătiri de vreun fel înainte și te-miri-ce anternamente despre care am tot citit și m-am îngrozit degeaba.

Nimeni nu știe mai bine decât tine dacă TMB este un traseu care ți se potrivește

Imaginează-ți plimbări pe pajiști line...

... dar și ascensiuni dificile și condiții meteo nefavorabile

Nu am găsit văcuțele mov Milka în Elveția...

În schimb am întâlnit numeroși ibecși...

Și marmoțele fotogenice

TMB este prea puțin despre efort fizic și anduranță...

... cât despre oboseală psihică, ieșire din zona de confort și incertitudini

... este o lecție despre un tine curajos și temerar...

... într-o lume miraculoasă la fiecare pas

Dincolo de efortul fizic, contează să te poți orienta pe traseu. Marcajele sunt diferite în fiecare țară. Cele mai nenorocite mi s-au părut cele din Elveția, unde mergeai cu orele fără să ai habar cât mai ai. În mod ideal, o aplicație cu plată, o hartă fizică și o busolă ar fi de folos. Noi nu am avut de niciunele, ne-am folosit de hărțile din ghidul Cicerone și am întrebat ori de câte ori nu eram sigure. Poți studia în avans traseele pentru a te familiariza cu ele, dacă asta îți oferă un confort psihic și un plus de curaj. În orice caz, dincolo de nivelul de anduranță și orientare, TMB este un test psihologic și emoțional, pe care nu cred că te poți pregăti în vreun fel anume să îl treci, ci doar să îl trăiești, să te bucuri cât poți de mult de el și să observi cum te transformă.

Dragă călătorule,

Tocmai am recitit ce ți-am scris și îmi dau seama că, din dorința de a-ți furniza cât mai multe informații utile, nu am reușit să transmit nici 1% din toată încărcătura emoțională care m-a format și îmbogățit în Tour du Mont Blanc. Am atât de multe motive de recunoștință! Am plecat cu o luxație urâtă la piciorul stâng, cu șoldul dislocat și cu câteva vertebre nelalocul lor, cu interdicția medicală de a căra mai mult de 8 kg în spate și asta pe porțiuni scurte, precum și cu vechi probleme cu genunchii. Parcă nechinuit și așa destul, mi-am ținut corpul 13 zile într-un heirup continuu, nu l-am lăsat să se odihnească într-un pat, l-am epuizat cu continua umezeală din cort, nu prea l-am hrănit, nici apă nu i-am dat prea des (noroc cu berile care au oferit din ambele...) și l-am și afumat constant. În schimb, cu fiecare zi, el a devenit mai puternic, mai stăpân pe el, iar în loc să mă bombardeze cu dureri de tot soiul, le-a anulat, încet încet, chiar și pe cele cu care am plecat de acasă. Dragă corp, nu știi cât de recunoscătoare îți sunt că după 35 de ani alături de mine, încă mai ai vlagă și robustețe și, în mod absolut evident, mai multă minte decât mine! Sunt recunoscătoare pentru priveliștile incredibile de care am avut parte în cele 13 zile și pe care fotografiile nu reușesc să le redea cu adevărat. Sunt recunoscătoare pentru toți oamenii cu care am vorbit și am râs și ne-am sfătuit pe traseu, pentru supele fierbinți la plic care făceau nopțile reci mai blânde, pentru vremea incredibil de tolerantă, pentru prietenia Ralucăi dar și pentru stările și situațiile diverse în care m-a pus în momentele în care oboseala și frigul ne făcea irascibile și nemulțumite, pentru păturile pe care le primeam cu împrumut, pentru apa proaspătă de la fiecare pas și berea rece de la fiecare refugiu, pentru dorul de casă și pentru toată paleta de emoții trăite. Nu mă pricep să dau sfaturi și nici nu ai nevoie de ele, ce știu sigur, însă, este că Tour du Mont Blanc nu este defel o provocare fizică, ci una mentală și emoțională, din care nu ai cum să nu ieși câștigat!

Cu drag,

Un călător fericit care a fost pe TMB

--

Îți mulțumesc că mă susții cu un folow: Instagram/ Facebook

HAIHUI cu Swit Rocs pe TMB

Floare de colț plantată în glastre

Cât de minunat este să te simți mic în fața unei asemenea măreții!

Un soi de Insula Paștelui descoperită în Franța

O minunăție de cascadă, una dintre multele de pe traseu

Recunoștință

Rămas bun, TMB, mulțumesc pentru lecții!

  • Text de Swit Rocs

Swit Rocs

  •  Newsletter Zile și Nopți:

Newsletter