PE GUSTUL NOSTRU: HoReCa a murit, trăiască HoReCa!

Sintagma originală “Regele a murit, trăiască regele!” exprima continuitatea (decesul unui rege era urmat imediat de încoronarea descendetului), dar, după folosirea ei de către Lev Tolstoi în Ana Karenina, a căpătat și conotații ironice. O să vă rog să citiți titlul meu în ambele chei. 

Industria ospitalității este una dintre cele mai afectate de pandemie și asta se vede de unde aruncă zmeul cel mare buzduganul cel greu, în pofida teraselor pline și a miilor de livratori cu ghiozdane uriașe, cocoșatoare, colorate strident cât să-ți sară în ochi, dar și în fața mașinii. Pare că restarurantele și-au mai revenit, încasează, ba chiar, multe au primit aproape nesperatele ajutoare de la stat. 

Astea se văd de la distanță. De aproape se pot observa heirup-uri, nervi întinși până la limita pleznirii și cea mai mare criză de personal. Și înainte de pandemie abia găseai un bucătar serios, un ospătar amabil sau oameni cu chef de spălat vase. Ei bine, fie că au fost speriați de viitorul incert ca angajați în domeniu, fie că erau sătui de fițele patronale și munca istovitoare, fie că au fost mătrășiți fără scrupule de la locul de muncă, niște zeci de mii dintre ei au migrat către taximetrie, livrări ori alte ramuri economice unde cererea de angajare este enormă și ziua de mâine pare mai sigură. 

Acestei crize îi adăugăm “mersul bine al țării” despre care ni se povestește de către guvernanți la TV. Euro – 5 lei, materie primă scumpită și răscumpită, combustibil și energie de îți vine să mergi doar pe jos și doar pe întuneric. Plus, pretenții salariale din ce în ce mai mari ale celor care au rămas în industrie. 

Toate astea se văd în calitatea serviciilor. Iar calitatea scade zilnic. Poate ne-om mai reveni un picuț simultan cu întoarcerea personalului angajat sezonier pe litoral. S-au întețit postările în social-media, mass-media, bloguri, ba chiar și pe TikTok despre cum ospitalitatea clamată a devenit, de fapt, bătaie de joc la adresa clientului. Sigur, pe noi, clienții, plătitori, ne cam doare în cot, că de asta plătim. E firesc să ne sară țandăra când dăm un purcoi de bani pe o mâncare discutabilă adusă în scârbă de un ospătar angajat ieri și care încă nu știe unde lucrează, darămite meniul. 

Am observat că restaurantele decente se împuținează. Nu mai avem “clasă de mijloc”. Cele bune, cele care erau și înainte, parcă devin din ce în ce mai bune, cele medii și mediocre s-au dus și mai jos. Este fix diferența dintre cei care încearcă să țină stindardul sus și jăpcarii care vor își scoată, cât se poate de repede, pârleala. Din acest motiv nu am cum să fiu de acord cu categorisirea restauratelor la grămadă. Prea des clamăm m**e HoReCa și îi băgăm pe toți în aceeași grămadă. Oare nu e mai ușor ca pe ăia nașpa și îi amendăm prin lipsă iar pe ăia care ne plac să îi încurajăm prin comenzi?

  • Text de Cosmin Dragomir

Cosmin Dragomir

  • Newsletter Zile și Nopți:

Newsletter