Șapte destine și șapte morți cu Marina Abramović

La Divina fascina pe oricine avea oportunitatea de a o asculta și de a o privi cu vocea ei sublimă, frumusețea și forța interioară, atunci când dădea glas unor personaje la fel de interesante ca și ea. Însă pe cât de spectaculoasă era apariția sa pe scenă, pe atât de tragică era viața în spatele cortinei, ca artistă dominând lumea muzicii, dar ca femeie devenind victimă. Este vorba de Maria Callas, una dintre cele mai mari interprete de muzică de operă din a doua jumătate a secolului XX. Continuă să fie prezentă pe scenă chiar și după moarte, datorită artistei Marina Abramović, o personalitate esenţială pentru performance art-ul contemporan, reputată pentru regândirea imaginii corpului feminin al secolului trecut.

Până la data de 30 octombrie, la galeria Lisson din Londra, Abramović pune în scenă Seven Deaths, o experiență cinematografică concepută pe muzică de operă ce reprezintă punctul culminant al pasiunii ei, la limita obsesiei, pentru figura talentată și tragică a sopranei greco-americane. Cele șapte decese premature prin care trece artista includ șapte arii și solo-uri ale Mariei Callas, viața personală și decesul solistei devenind ecouri ale  propriilor iubiri pierdute și întâlniri cu moartea suferite de Marina Abramović, totodată amintind de nenumăratele femei sacrificate de compozitorii secolului XIX.

Dacă Desdemona lui Shakespeare era sugrumată din gelozie de Othello, Desdemona lui Abramović se află într-un duel mortal cu un gigant Șarpe. În scena nebună din Lucia di Lammermoor, opera lui Gaetano Donizetti, ambele sunt un izvor de emoții: Callas își demonstra versatilitatea ca soprana, atingând cele mai înalte note cu ușurință, iar Oglinda ei țipă fără a folosi cuvinte, revărsându-și durerea în lupta cu oglinzile. 

Tensiunile dintre abandon și control devin temele principale în Focul, cu una dintre cele mai bune interpretări ale Normei lui Bellini. Scena aduce aminte de Rhythm 5, spectacolul în care înconjurată de o stea de lemn cuprinsă de flăcări, artista aproape că s-a sufocat. Respirația înseamnă sufocarea lentă a eroinei din La Traviata lui Verdi care, de data aceasta, are loc în dormitorul sopranei, ultimul loc de odihnă al acesteia. 

În Saltul, actorul Willem Dafoe este purtat pe brațe de Abramović, versiunea feminină a lui Tosca, castelul fiind înlocuit de un zgârie-nori. Sinuciderea lui Madame Butterfly este înlocuită cu expunerea la Otravă în timp ce, pe fundal, Callas cântă despre dragostea care se va reîntoarce într-o bună zi acasă. Cuțitul este arma care îi aduce moartea artistei în recrearea lui Carmen de Georges Bizet. Respins de iubită în fața arenei din Sevilla, Dafoe o înjunghie pe Abramović, îmbrăcată într-un tradițional de toreador. Deşi este dificil de accesat datorită contextului, Seven Deaths of Maria Callas reprezintă totuşi un performance care merită a fi inclus pe wish list-ul din octombrie al pasionaţilor de artă conceptuală şi performativă.

  • Text de Teodora Bratu.

Teodora Bratu

  • Foto credit: Seven Deaths FOTO Marco Anelli
  • Newsletter Zile și Nopți:

Newsletter