Artiste la masculin

- Știți doamnă, eu nu prea o văd pe ea să iasă dezbrăcată pe scenă. Dacă totuși vrea să cânte, poate încerca un grup vocal.

- Am înțeles...

Context: discuție la un telefon fix, pe de-o parte o cunoscută profesoară de canto, pe cealaltă o mamă de preadolescentă, aceea fiind subsemnata. Nu sunt de părere că oricine poate face chiar orice. Totuși, când ești mic s-ar putea să ai o șansă și chiar dacă abandonezi o dorință, încercarea de a o atinge te va dezvolta enorm. Să merg la orele de muzică era pentru mine în primul rând o stăpânire a pasiunii, apoi un loc de joacă și o modalitate de a trece peste timiditate. Mai târziu, ce am învățat a devenit mod de exprimare și acum, motivul pentru care îmi place această lume și pentru care tot insist pe aici cu diverse chestii.

Să nu-i lași unui copil spațiul de a încerca e cam nelalocul lui, să-ți asumi că artistele trebuie să poarte și să se poarte într-un anumit fel e și mai deplasat. Pe câte stiluri de muzică sunt, pe atâtea feluri de artiste avem. Avem performeri ca Madonna, experte în spectacol, avem femei care se bazează pe partea vocală ca Adele, artiste cu interpretări specifice ca Florence Welch și putem continua. În onoarea discuției de mai sus, astăzi punem reflectoarele pe câteva personalități feminine ce au mai degrabă, fie prin vestimentație, fie prin timbru, atitudine, un iz cu testosteron, un stil androgin:

NOGA EREZ

Începem cu NOGA EREZ. Noga este o muziciană de origine israeliană, ce produce, împreună cu partenerul său Ori Rousso, piese cu elemente electronice, pop și hip-hop. Piesele ei pot fi descrise ca o combinație dintre ritmuri sacadate, cu explozii de efecte, de o bâțâială stăpânită, și versuri alese cu mâna.

Primul său album, Off The Radar, este politic explicit și exprimă furia artistei, asupra lucrurilor ce o afectează pe ea direct, cel de-al doilea, KIDS lansat în 2021, prezintă o viziune empatică de abordare a lucrurilor, artista pornind de la ideea că toți am fost și încă mai suntem, copii. Instrumentalele sunt repetitive, revoltătoare uneori prin împroșcări de sunet și agitate ca un copil. În ceea ce privește vestimentația, Noga face apel la metafora pe care se bazează prin purtarea unor costume cu croială bărbătească, vizibil mult prea mari și a unor pantofi exagerați, asemenea unui țânc ce vrea să fie adult. Noga a avut și o perioadă jazz, lucru care se simte în variantele acustice ale pieselor și astfel, vă propun să ascultați End of the Road live.

LAURA PERGOLIZZI

Prezentându-se LP, americanca cu origini italiene plecată la New York să caute succesul, a fost umărul pe care să plângă al multor inimi rănite prin piesa ce a scos-o din anonimat, Lost on You, lansată în 2015. Look-ul reprezintă unul dintre punctele ce a stârnit interesul ulterior. Compus din costume și cămăși funky, accesorizat cu un set de bucle zvăpăiate și inele grele, androgin am numi noi, personal i-ar spune ea, i-au făcut pe mulți să își pună întrebări legate de genul pe care îl are, lucru puțin important în fața manierei sale simțitoare de a cânta. În interpretarea sa, LP prezintă o voce nazală, calmă, discursivă sau suspinată pe alocuri, ce se va transforma când nu te aștepți în ceva puternic, înalt și amăgitor sentimental. Ca instrumental al pieselor vom găsi multă chitară acustică, ukulele pe alocuri și fluierat, fiind una dintre specialitățile artistei. O altă calificare de trecut în CV este compusul, LP având la activ piese pentru Cher, Rihanna, Leona Lewis.

Un alt aspect în care excelează sunt reprezentațiile live, aspect pentru care ne-am strâns și noi la concertul său din 26 septembrie de la Arenele Romane. Și pentru că orice teorie necesită demonstrație, vă dau spre audiție piesa Other People.

LANA MICHELE MOORER

MC Lyte, pionieră a hip-hopului, este cea care a arătat cu degetul misoginismul și sexismul prezent în industrie în anii 80’-90’. A început să facă rime la 12 ani, iar la 16 și-a lansat single-ul de debut I Cram to Understand You, ce vorbea liber despre dependență într-o eră marcată de consumul cocainei. La un an, în 1988, publicul i-a spus bun venit primului album solo semnat de o femeie rapper, pe numele lui Lyte as a Rock, prezenta o voce hotărâtă, răstită, cu o dicție lucrată și un swag servit direct din ființa artistei.

Până astăzi, MC Lyte a avut timp să joace și în produse cinematografice, să fie DJ, star TV, să își deschidă propria afacere și să fie speaker motivațonal pentru noua generație. Revenind totuși la partea muzicală, vă dau spre ascultare piesa Ruffneck, s-ar putea s-o știți.

FRAN LEBOWITZ

franlebowitz.com

foto: franlebowitz.com

Încheiem apoteotic cu scriitoarea FRAN LEBOWITZ și contracarez rapid afirmația hei, dar ea nu cântă! cu serialul-documentar Pretend It’s a City regizat de Martin Scosese. Dacă ești în căutare de păreri exprimate acerb, la obiect, ironic și asezonate cu glume, ești în locul potrivit, căci Fran Lebowitz are câte una despre orice. De-a lungul a șapte episoade, camera o urmărește pe sciitoare pășind și vorbind despre viața ei în New York și în sine despre orașul care a adoptat-o la 19 ani. A ales la acea vreme să fie menajeră, taximetristă, în detrimentul meseriei de ospătar, una accesibilă pentru tinere, dar care cerea de cele mai multe ori implicații sexuale, meserii ce au introdus-o în atmosfera orașului. La un timp, a început să scrie recenzii și articole pentru diverse publicații, iar ulterior și-a lansat propriile cărți. Solidară blugilor Levi’s, sacourilor supradimensionate și a cizmelor cowboy, Fran Lebowitz reușește atât prin felul său de a fi, cât și prin uniforma sa, să fie de neuitat.

În capul unui copil nu există standarde, așa că sper că prezențele de mai sus te-au inspirat să devii iar unul și să-ți dai voie să treci peste ele, chiar dacă porți rochie și... nu se cade.

  • Newsletter Zile și Nopți:

Newsletter