JURNAL DE BUCUREŞTEAN | Dansul minții în „K.i.R.i.T.Z.A sau Jocul de-a...”

Foto header: Oana Berbec și Ionut Toader | foto © Florin Ghioca

„K.i.R.i.T.Z.A sau Jocul de-a...”, adaptarea liberă de Gigi Căciuleanu după piesele lui Vasile Alecsandri, spectacol pus în scenă la Teatrul Național IL Caragiale din București, e montarea de referință a stagiunii de toamnă.

Gigi Căciuleanu, dansator, coregraf și om de spirit de talie internațională dă cu tifla provincialismului, ifoselor și ighemoniconului de odinioară într-o manieră contemporană, pe parcursul unei bufonade cântată, dansată și interpretată măiastru de o echipă strălucită. Coregraf al visului și caligraf al mișcării, Gigi Căciuleanu, cel mai vivace septuagenar al scenei și performance-ului din România, pune, de-această dată, să danseze replicile. Jucăuș cum altul nu știu, eruditul pișicher ne invită la un dans liric al minții în care ne prindem însuflețiți de-a lungul unui spectacol tonic și ironic, vivant și flamboaiant.

foto © Florin Ghioca

Ce face Gigi, nu-i greu să te prinzi, e o poznă. Cu largul și fecundul concurs al unor DansActori descătușați și al singurei soprane capabile de șpagat, Căciuleanu dă drumul replicilor lui Alecsandri ca unor zmeie și le oferă însușirea de a dansa la înălțime pe ritmurile lui Jacques Offenbach și ale lui Paul Ilea (ultimul, poliinstrumentist de forță, deja vechi colaborator al maestrului, cu exercițiu în reorchestrarea, bunăoară, a unui Mozart). Ce mai face Gigi este nu numai să dea frâu liber unor artiști pe care-i prinde de minune genul comic, ci să și coregrafieze textul. O recunoaște chiar maestrul, care-și descrie astfel realizarea: „pe Bârzoi l-am vrut reprezentat prin absența omniprezentă a unui tablou și a unei voci din off, iar piesa, ca pe un angrenaj trepidând între cele două poluri, Kiritza și Bârzoi, protagoniștii acesteia fiind ținuți la capătul sforilor de marionetistul Alecsandri. Rolurile fiind rezolvate mai întâi prin mișcare și gest, și abia apoi prin jocul polifonic al vocilor”.

În această montare, textele lui Alecsandri pot face „Pirouette” și „Grand Pirouette”. Se rotesc consecutiv la 360 de grade, încât, în loc să te opintești la niște arhaisme ale unui autor condamnat de vremuri la desuetitudine, exclami ca la mișcări de balet executate precum în manual: iată Fouetté relevé! Iată și Fouetté sauté!

Cu actorii, în marea majoritate, în dublu rol, e greu să fac evidențieri, cu excepția sopranei Oana Berbec, inconfundabilă, cea mai fericită întâlnire a muzicii clasice cu umorul de pe scenele românești. Dar fie-mi îngăduit să contrazic cele tocmai așternute și să constat că un Guliță precum exuberantul Lari Giorgescu e nedrept de conceput, iar o Luluță ca Aylin Cadîr e o bucurie pentru privitorul acestei capodopere ludice de-a orice.

  • Text de Horia Ghibuțiu.

Horia Ghibutiu

  • Newsletter Zile și Nopți:

Newsletter