Artiști urbani | RECIS: „Nu street art-ul, ci graffiti-ul mi-a schimbat viața”

Recis are 33 de ani, este din București, a terminat U.A.U.I.M - Facultatea de Arhitectura si Urbanism Ion Mincu (București), cu diploma in Concept/Graphic și Product Design, și este unul dintre artiștii cu numeroase picturi murale nu doar în București, dar în multe alte orașe din țară și din afară. A avut mai multe job-uri în trecut, a lucrat în studio-uri de arhitectură / design, a făcut packaging design, grafică digitală, ilustrații, design de concept/produs. În momentul de față se ocupă strict de arta murală și se declară fericit că a ajuns să se poată susține exclusiv din asta.

Cum ai ajuns să-ți creezi stilul personal și cât de greu este pentru un artist să se impună, să devină cunoscut, apreciat și căutat în România?

Nu aș spune că am un stil personal definit, cel puțin nu încă, consider că este într-o continuă dezvoltare, dar ce am obținut până în momentul de față, este practic un cumul de factori și concluzii datorate anilor de munca, nopților pierdute și a mediului din care provin, respectiv zona de street/graffiti. Dificultatea ține de percepția fiecăruia, iar aprecierea pornește în prima fază de la artiști și de la felul în care se raportează la creațiile proprii. În artă nu există greșeli, există studii, experimente și manifestări care ne ajută să ne dezvoltăm, dacă le permitem. Iar pentru a reuși, consider că trebuie să fi într-o continuă competiție, dar nu cu ceilalți, ci cu tine și să tragi în fiecare zi să fii mai bun decât ai fost ieri.

Cum decurge procesul tău creativ?

Nu este o rețetă exactă, inspirația poate veni din cel mai infim lucru, singurul factor universal valabil este muzica. Este un proces continuu, nu-mi dau seama de unde începe și când se termină, e ca o tranșă ce mă motivează să dau mai mult, să experimentez, să mă autodepășesc, este un flux constant concluzii și idei fără întrerupător.

 Cum ți-a schimbat street art-ul felul în care percepi arta și lumea în general?

Nu am crescut în cele mai prielnice medii și probabil povestea mea ar fi fost alta dacă nu mi-aș fi ales drumul ăsta. Nu street art-ul, ci graffiti-ul mi-a schimbat viața. M-a disciplinat din multe puncte de vedere și m-a pus în anumite situații care m-au ajutat să mă cunosc mai bine.

Am călătorit prin toată Europa și în afara ei, am întâlnit persoane din diferite medii și clase sociale unite de aceeași pasiune și am avut niște experiențe pe care nu le-aș fi avut în niciun alt domeniu. Este un stil de viață, pe care puține persoane îl înțeleg și îl adoptă și sunt profund recunoscător pentru felul în care m-a format. Tranziția către street art a venit ca o concluzie logică, după o perioadă lungă de formare. Mă bucur enorm că trăim în epoca în care societate acceptă, chiar încurajează această manieră de exprimare și că am șansa să fac parte dintr-unul dintre cele mai relevante curente artistice ale secolului XXI. În schimb mă deranjează faptul că nu este înțeles pe deplin, iar de cele mai multe ori libertatea de exprimare este limitată de capacitatea redusă de percepție a anumitor persoane.

Cât de mult te-a ajutat social media în cariera ta?

M-a ajutat până într-un punct. Mi-a fost mult mai ușor să păstrez legături și să mă promovez ajungând în anumite medii în care în mod normal nu aș fi avut acces. Influentează enorm percepția asupra oricărui aspect din viețile noastre, fiind unul dintre cele mai importante tool-uri ale secolului XXI. Consider că evoluția artistică după apariția internetului a fost mult mai rapidă și mult mai diluată în același timp, datorită fluxului masiv de informații ușor accesibile oricui a devenit mult mai greu să ai un aport original.

Ești unul dintre artiștii urbani care are picturi murale în mai multe orașe. Povestește-ne un pic cum ai ajuns să faci asta și care e lucrarea ta preferată pe care ai făcut-o într-un oraș din România.

„Am ales sa fac asta, altceva n-a fost...”

Mă bucur că am avut ocazia să-mi expun lucrările pe pereții orașelor din România precum, București, Sibiu, Timișoara, Iași, Cluj, Deva, Târgu Mureș, Craiova, Constanța, Medgidia, Satu Mare, Brașov, Pitești și multe altele, cât și în afara țării, în Milano, Bari, Bruxelles, Madrid, Budapesta, Namur, Antwerpen, Bialystok, Lublin, Toulouse, Vienna. Nu pot spune că am o lucrare preferată, îmi place să experimentez mult, din punct de vedere cromatic și compozițional. Fiecare lucrare în parte reprezintă un set de teste, mai mult sau mai puțin reușite, pentru perioada în care au fost făcute. Majoritatea proiectelor le încep cu entuziasm vis a vis de compoziție și context, iar pe masura ce avansez, îmi schimb concluziile inițiale căutând să-mi îmbunătățesc stilul. Îmi detest multe lucrări, pentru simplul fapt că nu mă mai reprezintă, dar le apreciez în același timp pentru direcțiile pe care mi le-au oferit. Nu am o lucrare preferată.

Care au fost lucrările care ți-au ridicat cele mai mari provocări?

Din punct de vedere conceptual-compozițional, la momentul respectiv... toate. Îmi place să-mi testez limitele constant cu fiecare lucrare pe care o fac, să încerc lucruri și maniere noi. Îmi place să mă complic și de cele mai multe ori majoritatea provocărilor mi le generez singur. Iar ca dimensiuni, aș putea spune că au fost câteva hop-uri, până în punctul în care m-am urcat pentru prima dată pe un perete de 8 etaje. Tremurăm de mișcăm nacela… apoi toate au început să pară mici.

Din punctul tău de vedere, cât de important este pentru un artist să includă în opera sa și un mesaj socio-politic?

Arta trebuie să-ți transmită ceva și trebuie să educe prin ce transmite și avem o responsabilitate enormă ca artiști. Consider că mulți se pierd prea mult în mesaj și uită de plăcerea de a lucra din pasiune, de a transmite un sentiment, o senzație, un moment. Exprimarea artistică ar trebui să fie liberă, nu influențată și constrânsă de societate sau de diverse entități. Arta ar trebui să fie neutră, în momentul în care încarci o lucrare cu mesaje socio-politice, acea lucrare devine un poster de propagandă și își pierde valoarea artistică.

Cu ce ai vrea să rămână cineva care trece pe stradă și vede lucrările tale?

Cu un zâmbet, cu o înjurătură, cu o fotografie, cu o întrebare, orice, atâta timp cât lucrarea stârnește ceva, înseamnă că mi-am atins scopul.

E greu să transpui concret ce simți, sau ce vrei să exprimi, într-o compoziție. De cele mai multe ori oamenii nu văd lucrurile în aceeași manieră și oricât de mult ai vrea să transmiți ceva anume, mai mult ca sigur fiecare o să-și aleagă un element din lucrare cu care rezonează și o să-și construiască o poveste în jurul lui. Nu există un text care să-ți susțină lucrarea la fața locului, să-ți explice „ce a vrut să zică artistul”, totul este interpretabil și mi se pare senzațional cum un singur mural poate însemna altceva pentru fiecare în parte

Ce urmează pentru Recis?

Am lucrat în ultima perioadă la un proiect personal, o serie de instalații pe care le voi scoate curând în lumină. O fuziune subtilă între design și artă. Sunt foarte entuziasmat de rezultatul final și aștept momentul prielnic pentru lansare și, pe lângă asta, pregătesc și o serie nouă de pânze.

  • Text de Gruia Dragomir.

  • Newsletter Zile și Nopți:

Newsletter