Dulciuri tradiționale de prin lume

Dacă pandemia ar lua sfârșit mâine și am putea călători oriunde în lume, primul lucru pe care l-am încerca ar fi mâncarea tradițională a spațiului în care am ajuns. Alături de limbă, obiceiuri și vestimentație, preparatele tradiționale ne oferă o viziune mult mai amplă asupra culturii în care ne aflăm, făcându-ne astfel să înțelegem mult mai bine istoria celor de acolo. Pentru că omenirea a fost întotdeauna fascinată de hrană (primele cărți de bucate au apărut în anul 1600 î.e.n., sub forma unor tăblițe cu scriere cuneiformă din sudul Mesopotamiei), fiecare informație reprezintă un element de identitate culturală. Astfel, dulciurile, având o istorie care începe odată cu civilizațiile antice, prin amestecuri de fructe, nuci și miere, ne spun nu doar ce soluții au găsit oamenii pentru a supraviețui, ci și cum gândeau ei felurile de mâncare privite ca o răsplată.

Foto:VisitSweden

Pentru început, dacă am ajunge în Suedia, am fi întâmpinați de un desert care se traduce prin „beautiful view”, anume Semla (sau Semlor, la plural), adică un cream bun cu umplutură de marțipan și frișcă, ornat pe deasupra cu un strat de zahăr pudră (care poate conține și cardamom). Istoria sa începe în epoca în care Suedia era considerată o țară catolică (reforma luterană a avut loc în secolul al XVI-lea), cu oamenii care țineau postul Sărbătorilor Pascale. Înainte să înceapă perioada de abstinență, suedezii aveau 40 de zile în care se pregăteau și sărbătoreau, prin mâncare și băutură, venirea Postului Mare. Ultima zi de festivități era denumită Fettisdagen și avea loc pe 16 februarie, fiind momentul servirii faimoasei Semla. Mai mult, având o istorie inedită, se spune că regele Adolf Frederick a murit în anul 1771 mâncând prea multe Semlor.

Foto: Bob’s Red Mill

Dacă ne mutăm în Franța, printre cele mai cunoscute dulciuri se află French Macarons, făcuți din făină de migdale, zahăr și albuș de ou. Ne putem gândi astfel la faimoasele patiserii Ladurée, Pierre Hermé sau Carette, unde se găsesc macarons de toate culorile și aromele. Totuși, se crede că dulciurile care sunt astăzi asociate cu spațiul francez își au originea în Italia, de unde ar veni și numele (maccarone). Acestea și-au făcut apariția în Franța cu ajutorul soției regelui Henric al II-lea, Caterina de Medici, devenind populare în secolul al XVIII-lea cu ajutorul a două călugărițe ale ordinului carmelit, poreclite „The Macaron Sisters”, care, căutând azil în timpul Revoluției Franceze, s-au oprit în orașul Nancy, din nordul Franței, unde au început să gătească și să vândă macarons pentru a se întreține. Astăzi, pe lângă popularizarea desertului în întreaga lume, în Nancy putem găsi un muzeu care spune istoria celor două.

Foto: Kathlyn’s Korean Kitchen

În Coreea, odată cu venirea toamnei, pentru a celebra amintirea sufletelor celor plecați, oamenii se bucură de sărbătoarea Chuseok, unde în mod tradițional se servesc faimoasele prăjiturele în formă de semilună, numite Songpyeon, făcute din orez pudră și umplute cu boabe de soia, castane, nuci, curmale, semințe de susan sau miere, reprezentând o ofrandă adusă strămoșilor, cărora cei din cultura coreeană le mulțumesc pentru recolta anului în dimineața de Chuseok (numită Charye). Conform legendei, primele Songpyeon au fost făcute din prima recoltă de orez, în cinci culori obținute în mod natural: verde (pudră de pelin), galben (pudră de dovleac), roșu (floare de celosia), roz (fructe de pădure) și violet (struguri sau afine).

Foto: Nmamilife

În spațiul indian, fiecare sărbătoare este întâmpinată de tradiționalele Laddu, adică prăjiturele rotunde din făină de năut, susan, griș sau nucă de cocos, umplute cu gulkand (petale de trandafir) și nuci. Se crede că istoria lor a început între anii 300 și 500 î.e.n., când Sushruta, un vindecător antic indian, folosea dulciurile pentru a administra medicamente alternative pacienților săi, în timp ce Laddu cu nucă de cocos erau oferite călătorilor și soldaților care plecau în război. O altă legendă spune că dulciurile (care sunt menționate și în scrierile mitologice, sub numele de Modak) erau făcute de mama Lordului Krishna din făină de orez, jaggery (suc de trestie amestecat cu sevă de curmale) și fulgi de cocos, având astfel o mare însemnătate culturală.

Foto: NYT Cooking

Dacă ajungem în Statele Unite, faimoasele Chocolate Chip Cookies se găsesc peste tot, având o tradiție de peste 90 de ani. Prima rețetă a fursecurilor a fost inventată de bucătăreasa Ruth Wakefield, care deținea restaurantul Toll House din Whitman, Massachusetts. Legenda spune că în 1930, rămânând fără ciocolată pentru aluatul prăjiturilor, Ruth a încercat să amestece bucăți rupte dintr-o ciocolată semi-dulce Nestlé, așteptându-se să se topească în compoziție. Acest lucru nu s-a întâmplat, făcând-o, prin noile „Toll House Cookies”, una dintre cele mai faimoase femei inventator din secolul XX. Nouă ani mai târziu, aceasta și-a vândut rețeta companiei Nestlé, care a păstrat până în ziua de azi, pe ambalajul fursecurilor, ingredientul de bază folosit de Ruth: zahărul brun.

  • Text de Claudia Aldea

Claudia Aldea

  • Newsletter Zile și Nopți:

Newsletter