Jasper Johns 2003 (photo- Cameron Wittig ©Walker Art Center)
După o carieră de 65 de ani în domeniul artei, șocul și inovația pot deveni dificil de obținut. Însă nu și pentru Jasper Johns, care de la sfârșitul anilor ‘50 și până în prezent a uimit atât publicul, cât și pe el însuși cu lucrările sale.
Utilizarea obiectelor și motivelor din viața de zi cu zi îmbinate cu limbajul, materialele și formatele inventive a schimbat noțiunile convenționale despre ceea ce este și poate fi, de fapt, o opera de artă. Nu a influențat doar generații întregi de artiști, dar și-a pus amprenta și în curentele artistice Pop-Art, minimalism și conceptualism, iar la vârsta de 91 de ani încă poate fi găsit în atelierul său din Connecticut, lucrând la opere noi.
Până la data de 13 februarie 2022 putem arunca o privire în lumea și mintea sa la Muzeul de Artă Americană Whitney și Muzeul de Artă din Philadelphia, unde au loc expozițiile Mind/Mirror – cele mai emblematice lucrări, împreună cu multe altele prezentate pentru prima dată, cuprinde o gamă largă de picturi, desene, imprimeuri și sculpturi din 1954 până astăzi.
Motivul pentru care expoziția se împarte în două locații își are rădăcina în opera lui Johns care este împânzită de multiple: oglinzi, motive dublate sau triplate, ștampile, imitații și reproduceri. Cele două locații refuză să ofere perspective diferite, optând să se oglindească una pe cealaltă: dacă la Whitney vorbim despre vise sau despre influența Americii de Sud, la Muzeul din Philadelphia discutăm despre coșmaruri și influența Japoniei.
De asemenea, Whitney îl abordează pe Johns cronologic, începând cu seria sa iconică de picturi cu steaguri – inclusiv Three Flags (1958). Muzeul remarcă interesul lui Johns pentru modul în care steagurile sau țintele direcționează vederea și limitează atenția, obligându-te să percepi experiența despre lume ca pe o experiență a imaginilor și te condiționează să înțelegi că aceste semne au o utilitate ușor de substituit și un sens maleabil. La MAP, picturile inspirate din teatrul japonez de kabuki, „Usuyuki” (1977–79), sunt o meditație asupra frumuseții trecătoare.
„Cred că ceea ce și-ar dori cineva de la o pictură este un simț al vieții. Sugestia finală, afirmația finală, nu trebuie să fie o declarație deliberată, ci o declarație neputincioasă. Trebuie să fie ceea ce nu poți evita să spui.” – Jasper Johns.
- Text de Teodora Bratu.
