Comoditate.

Confort. Liniște. Tihnă. Stare de bine. Adică bine. Pe de-o parte. Lene. Autosuficiență. Letargie. Stagnare. Stare nu-chiar-de-bine. Adică deloc bine. Pe de altă parte. Polisemantismul acestui cuvânt îmi pune la grea încercare capacitatea de a distinge nuanțe. De vreo 5 zile, am devenit subiectul unei profunde auto-analize. Cu scopul de a-mi studia imperfecțiunile. Care-s mai multe decât rongy-uri la Oser. Așadar. Conceptul de comoditate este adânc înrădăcinat în al meu creieraș, recte așa-zis tipar comportamental ciclotimico-colerico-sangvico-inclasabil. Mă auto-conving că îmi știu limitele, îmi asum riscuri, uneori stupide, alteori inutile, de cele mai multe ori necesare. Dar nu alea care trebuiesc. E un pic passé filosofia cu „zona ta de confort... părăsește-o și o lume plină de inorogi, creaturi înaripare și lucruri minunate se va deschide înainte-ți”. Nu militez împotriva comodității. Cred că în loc să lupți împotriva unei vieți tihnite ca fiind plictisitoare și triviale, o poți integra unei existențe complexe. Vorba francezului: „vie commode, vie agréable et tranquille”. 

 
Alexandra Alexa
alexandra@zilesinopti.ro