Cantata Cafelei

Deși este clasificată ca o cantată, în esență este o operă comică în miniatură scrisă de J. S. Bach.

Printre numeroasele cantate scrise de Johann Sebastian Bach, pe lângă cele religioase, întâlnim şi o cantată laică cunoscută publicului şi sub denumirea de Cantata Cafelei. A fost scrisă în jurul anului 1732 şi foarte uşor poate fi încadrată în genului operei comice. Cu mult umor şi patos, această lucrare ce are la bază un libret de Picander (Christian Friedrich Henrici), abordează dependenţa de cafea, care în secolul al XVIIIlea era văzută ca un nărav.

Povestea se concentrează în jurul personajului Schlendrian, tatăl lui Lieschen, care încearcă să o determine pe fiica sa să renunţe la a mai consuma cafea. În primă fază o ameninţă cu dezmoştenirea, la care aceasta, ca reacţie, spune că renunţă de bună voie, la ce i s-ar fi cuvenit, în favoarea cafelei. Mai apoi o ameninţă spunându-i ca nu va întâlni niciodată un bărbat care să-i fie soţ în cazul în care nu renunţă la cafea. La auzul acestor vorbe fata pare că cedează. Intervine povestitorul care ne spune că Lieschen e de acord să se căsătorească doar dacă bărbatul care-i va fi soţ o va acceptă împreună cu viciul ei. Trioul final, care vrea să simuleze un cor final dintr-o operă, ne prezintă morala, ce atestă că puterea exemplului negativ poate avea efecte nedorite în viaţa de adolescent/adult a unei persoane.

Cantata cafelei ne propune o muzică dinamică şi plină de efervescenţă, alternând cu momente sensibile, pline de cantabilitate. Bach reuşeşte şi de această dată să creeze echilibrul perfect dintre energie şi expresivitate.

Cezar Verlan, dirijor & Irina Furdui, regizor

Gen: Opera / Vârsta recomandată: +3 ani / Sala Mozart