Figaro

Autorul textului, Pierre-Augustin Caron de Beaumarchais, el însuşi un real model pentru personajul creat (ceasornicar, inventator, muzician, politician, refugiat, spion, editor, traficant de arme și revoluționar - atât francez, cât și american) şi-a pus mari speranţe în nivelul satiric al textului comic. Mai ales într-o vreme când puterea discreţionară făcea greu de suportat viaţa supuşilor lipsiţi de orice alt fel de sprijin decât un drept la viaţă „firesc, normal, natural”. Contemporaneitatea situaţiei nu mai cere lămuriri. Zice Figaro: „să te răzbuni pe cei care-ți strică socotelile, stricându-le la rându-ți pe-ale lor, e un procedeu curent. Aşa că… la fel vom proceda și noi!” Desigur, nu e singura dovadă de inteligenţă a personajului nostru, care îşi clamează dreptul de a fi… Figaro, adică de a nu accepta jocurile subterane care alterează adevărul, de a rămâne onest într-un profesionalism dovedit, de a-şi câştiga (şi păstra) o parteneră sentimentală pe măsura sa.

Un ritm sugerat încă din subtitlul piesei (La Folle Journee – Ziua nebună) a cerut un spaţiu scenografic generos în posibilitatea de a construi permanent cât mai multe ipostaze surprinzătoare faţă de indicaţia principală: viitorul dormitor conjugal – spaţiu de ecluză între pretenţiile celor doi stăpâni aflaţi în conflict. - Mihai Lungeanu, regizor

după Nunta lui Figaro de Pierre-Augustin Caron de Beaumarchais / regizor: Mihai Lungeanu / muzica: Tibor Cári

distribuție: Alexandru Repan, Dani Popescu, Isabela Neamțu, Răzvan Bănică, Ioana Calotă, Cristian Şofron, Ion Haiduc, Cristian Nicolaie, Mihaela Subţirică, Ciprian Chiricheș, Theodor Şoptelea, Filip Ristovski, Vlad Gălăţianu, Cristian Baboș, Freddy Paraschiv, Diana Câmpeanu, Ionela Bahnaru