Sfârșitul vine noaptea

De ce să-l văd?
Pentru că ne-am plictisit de „The Walking Dead”.

Zombie-movie european care deviază de la poteca urmată rutinier de cineaştii de peste Ocean specializaţi în acest subgen prin faptul că se anunţă drept o incursiune analitică (mascată de contextul macabru) al impactului la nivel individual a desprinderii brutale de comunitate.

După ce a leşinat în timpul unei petreceri în apartamentul fostei sale prietene, Sam (Anders Danielsen Lie, actorul norvegian din „Oslo, August 31st” al lui Joachim Trier) se trezeşte în zori... absolut singur într-o lume transformată radical. Străzile Parisului au fost invadate de zombies, imobilul este devastat, iar urmele de sânge omniprezente. Pentru a supravieţui, este silit să revină în apartament, să se baricadeze în clădire şi să se gospodărească... absolut singur. Inevitabil, gândul spectatorului se îndreaptă spre „28 Days Later” al lui Danny Boyle în care, la fel, un bărbat solitar depăşeşte în stare de inconştienţă momentul declanşării crizei pentru a fi replantat cu bruscheţe într-un mediu pustiit de oameni şi populat aproape exclusiv de zombies. Doar că, spre deosebire de britanicul care adoptă tema „oamenii sunt adevăraţii monştri”, evoluând narativ spre o dramă cu fundal militar, cineastul francez Dominique Rocher se concentrează aproape poetic pe disecţia psihologică a personajului, profitând de involuţia acestuia.

Pentru că starea mentală a lui Sam începe să se deterioreze în solitudinea prelungită, iar tipul de personaj colectiv (zombies) îl reprezintă metaforic în faţa introvertitului pe „Celălalt”, cel care tânjeşte să îl asimileze până la aneantizare individuală prin intermediul contactului social.
Va ajunge Sam să se lase absorbit complet de celălalt sau totuşi... nu este absolut singur?

Durata: 93 minute
Regia: Dominique Rocher
Cu: Golshifteh Farahani, Anders Danielsen Lie