Parcul Cișmigiu

Prima cișmea s-a făcut pe locul unde este astăzi grădina dinspre stradă Știrbei Vodă. Baltă apărută era un focar de infecție în mijlocul orașului. În vecinătatea acestei cișmele și-a ridicat o reședința Dumitru Siulgi-bașa, șeful lucrărilor peste cismelele orașului, numit și "marele cișmigiu". El avea ca principală însărcinare supravegherea curgerii apelor. Treptat, în folclorul urban "lacul lui Dură Neguțătorul" dispare din toponimie și apare acela al "Cismigiului". Orașul nu s-a extins foarte mult către Vest din cauza inundațiilor aproape anuale care umflau lacul Cișmigiu ( nivelul sau creștea până la Cercul Militar de astăzi ).

În 1830, generalul Pavel Kiseleff a dispus secarea bălții și transformarea terenului într-o grădină publică. Lucrul acesta se petrece abia în timpul domniei lui Gheorghe Bibescu, în 1847, când a fost chemat grădinarul peisagist Wilhelm Mayer, fostul director al Grădinilor Imperiale din Viena, și însărcinat cu transformarea terenului insalubru într-o frumoasă grădină. Mayer a fost ajutat de grădinarul Franz Harer. După abdicarea lui Gh. Bibescu din 1848, noul domnitor, Barbu Știrbei, hotărăște să se sape un heleșteu și un canal de legătură cu Dâmbovița. Cel mai important an pentru transformarea grădinii a fost 1852. Pentru prima data s-a făcut împrejmuirea cu uluci, s-au montat o sută de "canapele" (lavițe) fără rezemătoare, din lemn de stejar și lungi de un stânjen. Lucrările de înfrumusețare s-au încheiat în 1854, când s-a făcut și inaugurarea oficială a grădinii Cișmigiu. În 1856, o parte a lacului a secat datorită pantofarilor dimprejur ce aruncaseră aici resturile de materiale specifice meseriei lor. La 1857 parcul era vizitat de iubitorii de nou și de aventuri galante, realitate descrisă de N.T. Orasanu :

"aici fu o baltă mare, un loc umed, mocirlos/sălbatec din natură, necurat, nesănătos/însă artă poate multe și ea făcu un paradisu/cum la mulți din ipokimeni nici că le trecea prin visu./.. Aici vine toată mână, și s'amestecara împreună/eleganță, lux, mândrie, maniere și turnură,/vorbe dulci și complimente sbor din fiecare gură./Câte un june c'o grizetă, prin tufișuri că se pierde..."

În iarnă anului 1883, lacul din grădină a înghețat și s-au organizat concursuri pe gheață. Primăria orașului a cumpărat un teren din fostă grădină a familei Cretulescu, mărind astfel suprafața grădinii Cișmigiu cu 15.000 de metri pătrați. Au fost aduse lebede și pelicani. În partea dinspre Schitu Magureanu s-a amenajat în 1943 Rotonda scriitorilor, unde sunt expuse busturile marilor scriitori români: Mihai Eminescu, Alexandru Odobescu, Titu Maiorescu, Ion Luca Caragiale, George Coșbuc, Ștefan Octavian Iosif, Ion Creangă, Alexandru Vlahuță, Duiliu Zamfirescu, Bogdan Petriceicu Hașdeu, Nicolae Bălcescu și Vasile Alecsandri. Pe o altă alee se găsește monumentul de marmură pentru cinstirea soldaților francezi din primul război mondial. Alte monumente ale grădinii: bustul Maica Smara, Gheorghe Panu, Izvorul Sissi Stefanidi. În Grădină Cismigiului există un loc special, La Cetate, unde se află ruinele unei mânăstiri construite de logofătul Vacarescu în 1756, din incinta căreia pornea un tunel secret care legă Palatul Cretulescu de malul plin de ascunzișuri al Dâmboviței.


  • Adresa: Aleea Magnoliei
  • Telefon: 0744630000
  • Program: L-D: 00:00-23:59