HAIHUI cu Swit Rocs – Grădinile Toscane din Transilvania

Dragă norocosule,

Ai cunoscut-o, oare, pe Zoe? Maaare noroc cu ea, zău!

Sincer îți spun, dacă nu era Zoe, mai adăugam o călătorie pe lista celor amânate anul acesta din cauza pandemiei. Nu mai ajungeam nici în Toscana vara asta... Mulțumesc, deci, Zoe, că datorită ție, week-end-ul trecut m-am putut bucura în voie de vântul călduț care m-a alergat și veselit și învârtit prin minunatele grădini toscane din Transilvania!

Toscana de Transilvania, în toată eleganța ei 

Sentimentul de „wow, Toscana!” apare chiar înainte de a pătrunde în grădini

Zoe este muza pentru care italianul Giovanni Salvatelli, bunicul ei, a adus o briză de aer mediteraneean în România. A venit aici cu afaceri și nu a mai plecat. Ba mai mult, a găsit un sătuc de care s-a îndrăgostit și în care și-a imaginat că poate recrea ceva din plaiurile natale. Și, de 17 ani, o face și tot face. Poate sună a scenariu de film (mie, una, mi-a amintit de „Under the Tuscan Sun”) însă e doar realitatea romantică a felului în care a luat naștere idilicul I Giardini di Zoe, de lângă Banpotoc, Hunedoara.

Pitorescul I Giardini di Zoe

Grădinile lui Zoe și casa lui Giovanni

Joacă în foișoarele de piatră din grădină

Am vizitat numeroase astfel de grădini în Europa, despre care sper că voi avea ocazia să îți povestesc cândva, doar să se liniștească nițel apele pandemice. Un lucru comun al acestor grădini este faptul că sunt rezultatul unui plan laborios, creat și analizat până în cel mai mic detaliu de specialiști în domeniu, armate de grădinari cu studii de peisagistică, ikebana, armonii de feng shui și puncte zen, care își uneau forțele pentru a crea opere de artă vie. Ei bine, italianul Giovanni nu a avut de nici unele – nici armate, nici studii grădinărești, nici vreun guru buddhist care să îl îndrume cu fața către ce să îndrepte vazele de piatră sau cum să plivească margaretele. Tot ce a avut a fost o pasiune. Și, desigur, ceva timp de investit în ea.

O mostră de artă rezultată din pasiune, nu din studii în domeniu

Plantele sunt adaptate nevoilor climatice din România

Vânt, soare și splendoare de Toscana

Aleea principală a Grădinilor lui Zoe, într-o zi toridă de august

Nimic din I Giardini di Zoe nu se află întâmplător acolo sau nu este așezat la întâmplare. Plantele sunt atent alese, cât să transmită eleganța și echilibrul grădinilor italienești, dar, în același timp, să se adapteze natural climatului mult mai rece din România. Obiectele decorative din piatră au fost cumpărate la licitație din Italia și restaurate în România. Fiecare detaliu a fost atent studiat cât să asigure simbioza între cele 2 țări, culturi și tipuri de climat. Din fericire (dacă mă întrebi pe mine) nu există restaurante sau terase în grădină, caracterul mercantil este redus la minim, există doar un frigider de unde îți poți cumpăra un gelatto, un suc sau un frappe proaspăt făcut. Fără mese și scaune, fără fum, fără alcool, fără agitația inutilă a unui spațiu horeca. Simplu, liniștit, aristocratic. Toscan.

Fiecare element decorativ îmbină câte puțin din cele 2 țări

Grădinile sunt atent îngrijite, curate, proaspete, elegante

Panoramă asupra grădinilor, de pe etajul superior

Mi s-a părut curios faptul că deși stilul italienesc este cât se poate de evident și te cuprinde încă de pe șosea, în drum spre parcare, când începi să te apropii de dealurile pline de conifere tip lumânare, că pe mine vizita la I Giardini di Zoe nu m-a dus cu gândul atât de mult la Italia, cât la Austria. Acolo am vizitat, cu 11 ani în urmă, grădinile celui mai mare castel imperial austriac de la țară, Schloss Hof. Niște grădini baroce superbe, elegante, boeme, bătute în nuanțe nepământean de intense, neatinse nici ele de materialismul unui tip de turism pe care caut să îl evit. Probabil că ceea ce unește în sufletul meu cele 2 locuri este uimirea. Uimirea că asemenea comori există și supraviețuiesc curat și frumos în niște sătuce de care altfel probabil nu ne-ar fi fost dat să auzim. Și, cu toate astea, nu se fac eforturi de promovare agresivă, nu se face rabat la liniște și calitate, nu se dau reprezentații gratuite menite să atragă cu orice preț, pe oricine. E firesc, de bun simț, în niciun fel intruziv. E, deci, cum ar trebui să fie atunci când lucrurile și oamenii sunt de calitate.

Grădinile Schloss Hof, văzute cu 11 ani în urmă

Nu italienești, dar la fel de îngrijite, Grădinile Schloss Hof mi-au rămas vii în amintire chiar și după 11 ani

Schloss Hof, un castel de la țară, care pune pe hartă un sătuc altfel necunoscut. Întocmai ca I Giardini di Zoe și Banpotoc.

Dragă norocosule,

Dacă se face totuși că nu te simți astfel, înseamnă că încă nu ai cunoscut-o pe Zoe. Fii pe pace, ai toată vremea! Grădinile sunt deschise zilnic și te așteaptă. Pune Banpotoc pe GPS și vei vedea că ești mai aproape de Toscana decât ți-ai imaginat vreodată. Dacă ai cunoscut-o deja pe Zoe și tot nu te simți norocos, lasă-mă să îți amintesc de discuțiile noastre din vremuri de restriște. Lasă-mă să îți amintesc că de fiecare dată când ți-e dor de ceva la care nu ai acces, tot ce trebuie să faci e să scotocești mai bine în cămară, în toate borcanele prăfuite și sigur vei găsi ceva care să te mulțumească. Cum crezi că am pus eu mâna altfel pe Toscana de Transilvania?! Că atunci când vezi zilele în alb și negru trebuie doar să deschizi suficient de bine ochii la ce e în jurul tău și să savurezi culorile fiecărei zile, să nu uiți că orice lucru rău și care te supără are poteca lui spre un altul bun, frumos și liniștitor. Nu știu cum ești tu, dar eu mă simt mai mult decât norocoasă doar pentru faptul că am ocazia să îți scriu în fiecare săptămână. Îți mulțumesc pentru asta și ne vedem săptămâna viitoare!

Cu drag,

Un norocos incurabil

https://www.instagram.com/haihui.cu.swit.rocs/

Bucurie de Toscana. Mulțumesc, Zoe!

  • Text de Swit Rocs

Swit Rocs